Mă las pe-un nor divin din raze
Cu-arome dulci din trandafir
Și-n loc de gînd culcat în fraze,
În ritm ușor, profund respir.
Inspir văzduhul cald și roșu,
Îl torn în corpul relaxat
Pînă-n picioarele de vată,
Pînă-n călcîiu-n sol culcat.
Și mă cufund în roșul moale
În el ca fulgul mă dizolv,
Și stele roșii prind în poale
Din Universul roz și mov.
Apoi văzduhul se preface
În nouraș portocaliu,
Precum caisa cînd se coace.
În el un strop de nor să fiu.
Mi-i uterul, ce vieți crează,
Cu tot rotundul meu faimos
Un soare veșnic în amiază
Și îndrăzneț și-un pic sfios.
Din cer pe-o rază de lumină
Un galben vine, ca din spic
Și la mijloc mă face plină,
Spre rai trecînd prin ombilic.
Și mă destram fără de vină
În acest galben străveziu:
Să fiu o rază de lumină,
Un bulgăre și-un foc să fiu.
Din inima divinității
Un verde crud a lunecat,
Cu palmele eternității
El sînii mi-a îmbrățișat.
Și cu iubire, cu iertare,
În pieptul meu s-a strecurat
Să zbor spre-a cerului chemare
În Univers nemăsurat.
Ușoară, ca un vers cu rimă
În verde suav mă cufund,
În strop cu gustul de azimă
Păcatul gîndului ascund.
Și urc pe treptele albastre
Culoarea cerului să-nghit,
Să intuiesc întinderi vaste
Fîptura-n rouă să-mi invit.
Mi se cufundă tiroida
În abur siniliu, curat
În vis etern să-mi văd oglinda
Cu chip în rimă ferecat.
Și-n indigoul nemuririi
Cu ochiul înțelept privesc
Găsindu-mi tainele menirii
Cu-n nou destin mă primenesc.
Inspir culoarea de pe îngeri
Și-nvăț să văd ce am uitat
De cînd s-în lumea cu înfrîngeri,
De cînd din ceruri am plecat.
Și din lumină în lumină
La tatăl vieții am ajuns
De movul roz acum sunt plină
Destinul mi-l privesc de sus.
Și-mi văd făptura ca o rază
Înfășurată-n curcubeu
Și-s împlinită ca o oază
Căci m-am atins de Dumnezeu.
Acum cobor încet pe trepte,
Călcînd pe mov, pe siniliu,
Lăsînd să treacă prin celule
Ecoul Cerului cel viu.
Și prin albastru trec, prin verde,
Lumina între palme țin.
Ea soră geamănă mă crede,
Ca ea și eu am corp divin.
Mă-ntorc în galbenul de-acasă
Să mă mai simt aici și-acum.
Portocaliu-apoi mă lasă
Să intr-ca-n poza din album.
Apoi inspir văzduhul roșu
Și mă-mpămîntenesc din nou,
Să-nvăț ce spune-n mine solul,
Să mă încînt de-acest cadou.
Inspir acum profund lumina
Din Universul nesfîrșit
Și scenei de mistere plină,
Îi zic cu drag: am revenit.
Și mulțumec cu pietate
Acestui Cer și-acestui drum,
Că a decis cu fermitate
Să mai trăiesc aici și-acum.
