Hădărăuți

Mi-ești drag, Hădărăuți străbun,
și vin ades să-mi spui, să-ți spun
sătenii mei cum mai trăiesc,
câți prunci pe brațe îți mai cresc,
cine e dus la Chișinău,
luând cu sine dorul tău.
Cine plecat e mai departe
după averi sau după carte.
Să ne-amintim de cei plecați,
pe-amurg să nu-i lăsăm uitați...

Sat cu fântână-n orice poartă,
sat care dorurile-mi poartă.
Cu mari destine împletit
în țară devenind vestit:
Ion Cibuc fiindu-ți fiu,
ca prim-ministru toți îl știu,
Alt fiu, Oleg Serebrian:
istoric, politician,
în Franța azi ambasador,
recunoscut ca scriitor.
Ai fața mândră și senină
cu doctorul în medicină,
Vitalie Tonu – emerit,
de țara-ntreagă prețuit...

Hădărăuți, în ani bogat,
cinci veacuri de pământ legat,
pe brațe grijulii mai ții
toți pruncii tăi, vre-o două mii.
Aripi ne dai, ne dai și dor
să revenim după lung zbor
pe iarba ta, sub cerul tău...
Să fii păzit de Dumnezeu.


Lupu Svetlana

Prietenii lui Guguță

(Guguță cîntă)
-Mă duc, mă duc la școală,
Portiță tu rămîi,
Căciula o să umble
și ea în clasa-ntîi.

Papucii vor la școală
Că nu sunt mititei,
Papucii mei, papucii
Vor fi școlari și ei.

(Guguță observă spectatorii)
O-o-o, ce de-a lume minunată!
Cît de mulți s-au adunat!
Am venit în grabă mare
Știu că mult m-ați așteptat.

Dar, să mă prezint mai iute:
Sunt Guguță, de nu  știți
La nenea Spiridon Vangheli
Despre mine să citiți.

Sunt un pici așa ca alții
Bun de pus pe învățat
Mare doritor de carte
Un pic neastîmpărat.

Și-am venit acum la școală
Să-mi aleg niște amici
Cu ei să-nvățăm de toate
Că de-acum nu suntem mici.

Ei! Au! Unde sunt oare?
Nu cumva-am întîrziat
Și toți în vacanța mare
La odihnă au plecat?

(apare Guguța)
-         Nu te frăsui, Guguță,
Am venit să te ajut.
(către spectatori)
Sunt Guguța lui Vangheli
Și Guguță-mi place mult:
Că-i hazliu și șmecher mare
Că-i și el de seama mea
Și vom învăța la școală
În clasa lui și-n clasa mea.

(către Guguță)
Nu te supăra, Guguță
Că azi nu te-am așteptat
Și sub cușma năzdrăvană
Lume multă-am adunat.

Vor și ei să-nvețe carte
Ba chiar multe știu de-acum
Și-s porniți de la o vreme
Cu Guguță pe un drum.

Vor prieteni să ne fie
Ia ascultă-i ce îți zic:
Vor cu drag să se prezinte,
Că de azi le ești amic

(copiii ies cîte unul de sub cușmă și se prezintă)
1.Barbacar Andreea, astfel mă numesc.
Dragă-mi e să fiu elevă, școala o iubesc.
Sunt o fire îndrăzneață, nu pot sta pe loc,
Învăț bine, cu plăcere, desenez și joc.

Prețuiesc  sinceritatea, mama mi-o ador
Și atunci cînd sunt la școală mi-e de dînsa dor.
Am doi frați ca două perle, mîndri arătoși
Și-mpreună cu tăticul sunt trei feți frumoși.


2. Sunt o firavă fetiță, Dina mie-mi spune,
Și la Blîndu eu răspund, căci e al meu nume.
Matematica îmi place, cel mai mult din toate
Sunt atentă, silitoare, harnică la carte.

Deși nu-s lăudăroasă, și trufie n-am
Vreau să știți că la probleme eu succese am,
Să citesc, să scriu îmi place, că-s elevă bună
Orișicine despre asta poate să vă spună.

3. Cebotari Rozalin, așa mă numesc,
Natura și sportul și cartea iubesc.
La lecții îmi place s-ascult, să răspund,
De temele grele eu nu mă ascund.

Așa mi-este firea: să știu, să-nțeleg
A mea meserie apoi să aleg.
Dar pînă atunci mai am de crescut
Să-nvăț ce îmi este necunoscut.

4. Dan Ciochina e-al meu nume, toți îmi zic așa
Am o surioară mare și mi-i drag de ea.
Am bunică, mamă, tată și bunic eu am,
Verișori și  verișoare, fel de fel de neam.

Și mai am și-o-nvățătoare, dragă-mi e și ea
Mă iubește precum mama, buna, scumpa mea.
Chiar de nu-s mereu cuminte, sincer vă promit:
Bun și omănos voi crește:  Doamnă, nu vă mint.

5. Crușelinschii e-al meu nume și Maxim îmi zice
Îmi sunt  dragi copaci și fiare, flori și lan de spice.
Sunt o fire cam timidă, însă prind curaj
Și atunci cînd e nevoie, sunt de alt tipaj.

Dragă mi-i învățătura, drag mi-e să dansez,
S-ajut în gospodărie și să desenez.
Vreau să fiu la fel de harnic, precum tatăl meu,
Căci nicicînd nu-mi este frică, cînd în viață-i greu.


6. Eu Nichita mă numesc, Gutium e al meu nume
Și îmi place să ascult povestiri și glume,
Limba mi-o iubesc cu drag și-o învăț mereu
Și-mi doresc nespus de mult primul să fiu eu.

Mult îmi place să mă joc. Păi, copil doar sînt!
Uneori mai sunt ghiduș, ca un pui de vînt
Dar de carte nu mă las și voi fi deștept
Căci să fiu vreau prezident, dar încă-i secret.

7. Iacovlev Anton îmi spune, sunt un bun școlar,
De la primul cuvințel din abecedar,
Cu părinții mă mîndresc și cu-ai mei bunei
Eu știu bine: mă iubesc fără de temei.

Mă consider om bogat căci o soră am,
Și cu cei mai gospodari suntem într-un neam
Eu o regulă respect care-mi place mie
Nici odată să nu uit ce e omenie.

8. Sînt Corina Izîtovici și vă spun așa
Școala și învățătura-i pasiunea mea,
De frumos ademenită eu de mică sînt
și îmi place desenatul, să dansez, să cînt.

Iar la școală cu plăcere temele citesc,
Limba noastră cea română cu mult drag iubesc,
Ce-o să fiu cînd voi fi mare încă n-am decis
Dar că am să fiu cuminte, asta știu precis.

9. Lesnic este al meu nume și mă mai numesc
Patricia e un prenume care îl iubesc.
M-au numit așa părinții care dragi îmi sînt
Mi-i familia frumoasă, una pe pămînt.

Și mai am și-o surioară cum în lume nu-s
Binecuvîntare blîndă de la Cel de Sus.
Ea la teme mă ajută să învăț, să scriu
Cînd voi crește mare-mare sprijin o să-i fiu.

10. Sunt Sofia Malearciuc și sunt ca o floare
Și ca mama vreau să fiu cînd voi crește mare.
Tot ce e frumos pe lume, totu-mi este drag,
Iubesc casa, iubesc școala și al meu meleag.

Și visez cînd voi fi mare doamnele să-mbrac
Să le fac găteli alese, machiaj să fac
Să se simtă zîne bune, mîndre, elegante,
Și la fel de prețioase precum diamante.

11. Sunt Oborocean Vladlen și-s băiat voinic
Sunt abia în clasa-ntîia, însă nu sunt mic.
Cu o toamnă și o iarnă am crescut deja
Și am înțeles: la școală viața nu e grea.

Sunt cuminte ca băieții, uneori ghiduș
Că așa e de cînd lumea orice spiriduș.
Dar atunci cînd mi se cere, sunt ascultător
Și la școală și acasă - bun de ajutor.


12. Miroslav Olaru-mi spune și aș vrea să știți și voi
Sunt cuminte, învăț bine și din fire sunt vioi.
Și, desigur, cînd voi crește gospodar voi deveni
Că așa ni-i dinastia: harnic și isteț  voi fi.

Deocomdată cu Guguță eu la școală  voi pleca
Și cu multă stăruință temele voi învăța.
Vă promit, și-așa mi-i firea: ce am zis e și făcut
Serios m-apuc de carte, din năzbîtii am crescut.

13. Mie-mi zice Daniela, cu numele Savciuc
Și-n familia mea mare bucurii aduc,
Sunt fetiță bălăioară și timidă sînt
Mult îmi place desenatul, să dansez, să cînt.

Și socot că sunt bogată căci doi frați eu am,
Și îmi place cînd e ploaie să privesc prin geam,
Pe mămica și tăticu să-i aștept cu drag
Atunci cînd ei nu-s acasă-i întîlnesc la prag.

14. Sunt Siribrian Petrică și-s, așa cred eu,
Un copil precum sunt alții cei din satul meu.
Zburd, mă joc, învăț la școală, cărțile citesc
Și de forile din glastră-mi place să-ngrijesc.

Îi ajut pe cei de-acasă, sunt ascultător
Și îmi place să fiu harnic, bun și silitor.
Cînd voi crește mare-mare ca tăticul meu
Să conduc mașină mare cu remorcă vreu.

15. Văcaru e-al meu nume, mă mîndresc cu el,
Eu îl am de la tăticu, el – de la bunel.
Și îmi spune Mădălina și mi-e drag așa
Că astfel mă tot dezmiardă mămicuța mea.

Mult mi-e drag să vin la școală, cartea o iubesc,
Să rezolv probleme multe, basme să citesc.
Și-mi doresc cînd voi fi mare, bucătar să fiu
Cum se pregătește-o masă îmi doresc să știu.

(Guguță)
-         Iată că ne-am cunoscut, știți cine suntem
Ați aflat ce ne e drag, și cîte putem
Însă nu-i întîmplător: știți de ce-am crescut?
Păi, de cînd suntem școlari:

(Toți:)
O sută zile au trecut!

Noi am învățat la școală
A citi, a calcula,
Însă astăzi fără fală
Noi cu drag vom demonstra
Că mai știm a face multe
Și mășcate și mărunte.


Orișicărui pici îi place
Să învețe, să se joace
Dar spun sincer, nu mințesc,
Glumele mai mult iubesc
Fiindcă zîmbetul pe față

Ochii tuturor răsfață.

Mulțumire

Mulțumim, iubiți părinți,
Ne-ați crescut frumoși, cuminți,
Ne-ați dat dragoste, căldură,
Sfaturi pentru-nvățătură.

Șapte ani ne-ați tot vegheat,
Pașii ni i-ați îndreptat,
Pe căi drepte, luminate,
De cer binecuvîntate.

Însă ne-am făcut mai mari,
De aproape-un an școlari.
Puteți să vă relaxați,
De noi nu vă-ngrijorați.

De acuma grijă are
Buna noastră-nvățătoare,
Ca să creștem mari, deștepți,
Fete mîndre, bravi băieți.

Draga noastră-nvățătoare,
Blîndă, calmă, iubitoare
Ne-nchinăm cu plecăciune
Pentru-a tale vorbe bine,

Pentru grija ce ne-o porți
Ne iubești la fel pe toți,
Ne dai sfaturi, ne dai carte
Ne faci ca să știm de toate.

SEMNE DE PUNCTUAȚIE

Noi de-acuma știm ce este
Cartea asta din poveste
Ce se cheamă-Abecedar –
Prima carte de școlar.
Ea din buchii e țesută
Are-nțelepciune multă.

Literele, să vezi bine,
Stau pe foi cum se cuvine,
Sunt legate cu mult sens,
Au mult tîlc și înțeles.
Dar pentru-a citi perfect
Știți că este un secret?

Sunt prin texte niște semne,
Oare ce o să însemne?
Punct sau semn de exclamare
Virgulă sau întrebare
Sunt extrem de necesare.

Semnele de punctuație
Pentru-o bună intonație.
Cînd citim, le respectăm
Și un „Bravo!” căpătăm.



la ziua lui tăticu

Tăticul meu - sfîntă comoară,
Atît de drag! Dar... azi departe
Te strig în gînd, să nu mă doară
Căci kilometrii ne desparte.
Azi aș dori ca pe-o minune,
Să mă cuprinzi, să mă săruți
Cînd: „La mulți ani!” eu îți voi spune
Tu vorba caldă să-mi asculți.

E ziua ta, și-ți spun: Tătică,
Fii sănătos, fii fericit
Și sigur fii, aici, acasă,
Ești așteptat și ești iubit.
Și ne dorim noi cu mămica
Să te avem la nesfîrșit
Căci ne ești drag ca o comoară
Atît de calm și chibzuit.

Mulți ani! Mulți ani și numai bine!
Să-ți fie anii plini cu flori,
Să-ți fie zilele senine
Și clipele – în vii culori.
La piept te strîngem cu căldură
Te dezmierdăm, te sărutăm
Și cu priviri scăldate-n rouă
Mereu acasă te-așteptăm.

Hărtii

În grabă vin spre voi iubiți copii
Să vă vorbesc de munți, despre cîmpii,
Dar... mă iertați, mai scriu niște hîrtii
Și poate reușesc la voi copii
Cînd nu voi mai avea de scris hîrtii...

În orice zi hîrtii, hîrtii, hîrtii...
Aleg cu degete cuvinte mii.
Ah, cît de mult vreau sfaturi, vorbe vii
Cu voi, elevii mei, iubiți copii
Dar azi din nou mai am de scris hîrtii...

Pe rafturi mape pline cu hîrtii...
Știu, așteptați să vă vorbesc copii
De plante, țări străine, armonii,
De toamnele cu haine aurii...
Dar... poate mîine, azi mai am hîrtii...

M-am afundat sub stratul de hîrtii,
Nu mai ascult spre vocile zglobii
N-am timp s-aud a voastre bucurii
Iertați-mă, nu sunt cu voi copii,

mi-e sufletul din file de hîrtii...