Multstimați
stăpâni ai gliei
Noi, cei mici vă salutăm
Astăzi de la grădiniță
Am venit să vă-ntrebăm.
Cât
de lung e drumul pâinii
Câte ploi pe frunți v-au curs
Până pâinea dulce, caldă
Pe măsuță a ajuns?
Cum
se simte bobul care
De ogor e legănat
Și de bolta cea albastră
E-ncălzit și e plouat?
Ce
șoptește spicul noaptea
Când îi crește bobi în sân
Și pe-ntinderea de aur
E-mpărat și e stăpân?
Tu
fiind stăpânul gliei
Toate tainele le șii
Câte boabe-s într-o pâine:
Sute, zeci sau poate mii?
Cum
aleargă spre combină
Bobul mare, rumeor
Unde frații au să vină
Să se prindă-n hora lor?
Mai
apoi cum se preface
În făina ce de grâu
Ce la moară zi și noapte
Curge-n sac precum un râu?
Tu,
plugar, le știi pe toate
Tu la straja pânii stai
S-avem mese-ndestulate
Pe acest picior de plai.
Pâinea
pentru-a fi gustoasă,
Zice neamul meu străbun,
Cere multă hărnicie
Și un suflet mare,
bun.
Când bunica pâine coace
Ochii ei se fac frumoși
Și se face-n casă pace
Toți sunt veseli, bucuroși.
Multstimați stăpâni ai gliei
Pentru daru-acest sublim,
Pentru pâinea ce ne-o creșteți
Cu mult drag vă mulțumim.