Dedicație


Stimată doamnă Agrepina
Din toamnă-n toamnă tot pășind
Pentru elevi aduni succese
și îi petreci apoi în gând,
îi strângi la piept cu multă grijă
precum buchetul cel de flori
și-aștepți să le observi izbânda
născând în fire calzi fiori.

Ne închinăm pentru povețe
Pentru blândețea ce ne-o dai
și îți dorim: de la discipoli
respectul meritat să-l ai.

Energică și înțeleaptă
Precum ploița cea de mai,
Și nobilă, Burlac Galina
Întreaga viață școlii dai.
Știi să-mpletești cu demnitate
A profesorului destin
Cu cea de mamă de femeie
Găsind  mândrie și alin.

Să-ți fie toamnele blânduțe
Cum știi să fii adeseori
Și să te-mpodobească-ntruna
Copii cuminți cu braț de flori.

Pentru serata de absolvire


Din nou gătit e satul în strai de sărbătoare
Vacanță-i, dar la școală e-nviorare mare
Un stol frumos e gata de zboruri norocoase
Spre lumi necunoscute, spre zări mai luminoase.

Iubiți băieți și fete, mai ieri ghiduși, hazlii,
Azi ne-ați trecut de umăr, dar tot vă știm copii
În brațe-acum vă strângem, urându-vă „Drum bun”
Fiți fericiți în calea ce se deschide-acum.

NP elevului: …
1. Copil cu ochi ca mura și părul castaniu
Vioi și plin de viață de 9 ani te știu
Să porți mereu în suflet povețile de-aici
Că-s dângenar și-s mândru oriunde-ai fi, să zici.

Mereu să te-ndrumeze un înger păzitor
Să ai numai succese în ani din viitor
Și să nu uiți de școală, de profesori, colegi
Că un destin din mâine, cu cel de ieri îl legi.
….
2. Vezi, ai crescut ca bradul, vioi și încrezut
Ai învățat dreptatea s-o prețuiești mult-mult
Știi ce-i prietenie și cum s-o prețuiești
Să ierți, să-ți ceri iertare - atunce când greșești.

Valorile frumoase să le păstrezi prin ani
Că-s mult mai prețioase decât averi și bani
Și să te urci pe trepte mai sus și cu succes
De baftă,-nțelepciune să fii mereu ales.
3. E clipa mult râvnită, ești astăzi absolvent
Căci anii precum râul se scurge violent
Și ești în prag de soartă, e important ce-alegi
Ca-n anii ce urmează doar perle să culegi.

Povața de acasă, și cea culeasă-n cărți
Să-ți fie ghid în viață, indicatori pe hărți
Să-ți fie calea dreaptă și orice n-ai să faci,
s-o faci cu iscusință, cu dragoste, dibaci.
4. Doi ochi frumoși albaștri scrutează universul
Ei caută în taină de unde-ncepe mersul
Enegmele naturii și șoapta de pe file.
În calea ce urmează, să le găsești, copile.

Și să înveți de toate ce-aici n-ai reușit
Să-ți fie încântarea un cântec nesfârșit
Să zbori cu fantezia la tot ce e frumos
De azi să-nceapă visul curat, elogios.
5. Ești în final de cale și-n noul început,
Un drum ce azi îți pare strain, necunoscut.
Dar vei avea alături povețe și amici
Pășește cu-ndrăzneală noi trepte să ridici.

S-alegi corect cărarea, ce baftă-ți va aduce
Să-ți fie calea vieții curată, caldă, dulce
Și să zidești destinul așa cum se cuvine
Să ai mereu alături doar ceea ce e bine.
6. Ca ieri erai elev, iar azi ești absolvent
Te știm corect, cinstit, amabil, consecvent
Aceste calități prin viață să le porți
Să le creezi apoi la fii și la nepoți.
Iar calea ce-ți deschide ferestre spre lumină
Să-ți toarne fericire și baftă la tulpină
Și să dai roade bune din ce ai învățat
Motiv pentru mândrie să fii, aici, în sat.
...
7. Adeseori șăgalnic și plin de ghidușii
Iar uneori romantic, așa mereu rămâi
Căci asta și te face să fii deosebit,
Succesu-i când de glumă și râs ești însoțit.

Norocul să-ți zâmbească oriunde nu vei fi,
Iar bafta și succesul mereu te va găsi.
S-aduni comori frumoase de fapte numai bune
Și vorbe de-nălțare în juru-ți să se-adune.
...
8. În acești ani de școala cu cartea-ai fost amic
Ți-ai pus o temelie frumoasă chiar de mic
Deaceea rostul vieții deja l-ai și găsit
Speranța, optimismul să-ți fie nelipsit.

Să fii un bun exemplu așa cum ești aici
Spre culmele luminii ușor să te ridici
Să știi doar de victorii, de bune-aprecieri
Să te cunoaștem mâine cum te-am știut mai ieri.
...
9. Să nu privești în urmă cu ochii umezi, triști
Că nu mai ești elevă și frică ți-e să riști
Pornește cu-ndrăzneala pe calea ce-o alegi
Din orice încercare succese să culegi.

Ai învățat de-acuma să lupți și să învingi
Ai reușit de-acuma pe drept să te convingi
Cu muncă și efort obții tot ce-ți dorești.
Noi îți dorim azi baftă și spre succes să crești.
...
10. E ziua-mpodobită acum cu multe flori
Și-n suflet te încearcă buchete de fiori
Că astăzi se încheie o pagină din viața.
Dar fila cea de mâine îți dă mii de speranțe.

Încearcă, îndrăznește, alege-o cale bună
Și în albumul vieții succese mari adună,
Iar sfatul de acasă și bunele poveți
Să te îndemne-ntruna să cauți, să înveți.
...
11. În nouă ani ai tot cules din buchii cunoștință
Și-n firea ta ai educat putere și voință,
Acum când stai în prag de zbor s-alegi cu-nțelepciune
O cale ce te va-ndemna spre-a vieții misiune.

Fii purtător de tot ce bun, de fapte minunate
Să-ți fie-amicul credincios cuvintele din carte
Astfel vei învăța s-alegi doar perle, nestemate
Și urmele ce-o să le lași să fie doar curate.
...
12. În acest ultim bal școlar dechizi o paranteză
Să recompui cei nouă ani prin calcul de sinteză,
Ca mai apoi să faci un salt, să urci spre zări senine
Și să zidești un viitor ce va începe mâine.

Să-ți fie-alegerea ce-o faci cu baftă presărată
Iar șoapta ce te va ghida – candidă și curată,
Și să revii când dorul cald îți va vorbi de-acasă
Că-aici ai început să scrii o soartă preafrumoasă.

Apa


Un strop de apă e un strop de viaţă

e-n firea mea şi în a tuturor
acolo unde apă nu-i, nu e speranţă,
nici frumuseţe şi nici viitor.

Cu ea mă spăl, cu ea prepar bucate,
o beau să am puteri, o savurez,
o ţin aproape, ca pe soră-frate,
ei bucuria mea îi datorez.

Mă scald în rîu, în lacuri şi în mare
cu-amicii mei cu drag mă zbenguiesc.
Un magic dar i-i stropul, o splendoare
când nu e,  toţi sunt trişti, se ofilesc.

E o comoară stropul cel de apă
din bunătatea Domnului Ceresc,
văzduhul şi pământul îl adapă,
din el copii, pisici şi merii cresc.

Ea, apa ne-a adus lumina-n casă
prin goana râului precipitat,
tot ea ne-a pus bucatele pe masă,
şi sursa de căldură ea ne-a dat.

De nu e apă, nu-i economie,
de nu e apă, plantele nu cresc,
Cu apă doar Planeta este vie,
cu ea palate şi castele cresc.

Dar cum se simte apa-n casa noastră?
E onorată ea în ţara mea?
Curată e privirea ei albastră?
Pe unda ei, povara nu-i prea grea?

Ascult răspunsul apei care doare:
-A fost curat şi liber trupul meu:
strop viu de la pământ şi pân la soare
aşa cum mă crease Dumnezeu.

Să vă dau viaţă, să vă dau putere,
să pescuiţi şi să călătoriţi,
să mă aveţi comoară şi avere.
Atât doream doar: să mă ocrotiţi.

Dar unii au uitat de datorie
m-au poluat trecând indiferenţi
Dar ştiţi că rău îmi este nu doar mie?
Tot voi murdară astăzi mă aveţi.

Şi nu-s de sănătate dătătoare,
nu pot să dau plăcere şi puteri.
De ce sunt tristă azi nu ştii tu oare?
Să-ţi dau vigoare cum mai poţi să-mi ceri?

Prieteni dragi, mă adresez azi vouă,
copii, părinţi, miniştri şi savanţi,
păstraţi cu grijă stropul cel de rouă,
izvorul vieţii nu-l mai poluaţi.

Nu aruncaţi deşeuri şi gunoaie
în micul şi plăpândul râuleţ
de nu vreţi cu otrăvuri să vă ploaie
şi-n loc de pomi pustiuri să aveţi.

Pâraie, râuri mari şi izvoraşe
în grabă mare nu le neglijaţi
în ele-i calitatea vieţii noastre
şi sănătatea noastră. Nu uitaţi!

CÎNTEC

Apa-i o comoară
e o nestemată
pură și ușoară         
rece și curată,
Ea ne dă putere
Ea ne dă speranță
Apa-i o avere
E izvor de viață

R: Prețuiți comoara, prețuiți-o
De impuritate ocrotiți-o
Căci de ea depinde soarta noastră
Pentru viață lungă ocrotiți-o.

Izvoraș de apă
Asta-i o minune
El în piatră sapă
Și nu se supune,
Fuge înspre mare
Și spre oceane
Zboară înspre soare
Picuri năzdrăvane.

R: Prețuiți comoara, prețuiți-o
De impuritate ocrotiți-o
Căci de ea depinde soarta noastră
Pentru viață lungă ocrotiți-o.

IZVOR

În  tine-atâta farmec
Izvor de apă vie
Chiar luna de jăratec
În unda ta se știe.

O gură de vigoare,
Un strop pe o durere,
În arșiță de soare
Ești nobilă avere.

Mă-ncânt ca de-o minune
Te-admir ca flori pe ie
Atât de simplu-ți spune:
Izvor de apă vie.

Strop de apă

Strop de viață dătătoare
Strop pentru înviorare
Strop pentru livezi și vii
Pentru codri și câmpii.

Nu e viață fără tine
Nici în văi, nici pe coline,
Fără tine iezi nu zburdă
De cu zori prin iarba crudă.

Ne dorim: fii pe vecie
Strop de apă argintie
Să te-avem în orice casă
Și îndeajuns pe masă.


Strop vindicător

Culeg în palme strop de rouă,
Cu mâinile, cu amândouă
Și grijuliu te duc la gură
Când sete mii, și-s în arsură.

Te dăruiești la fiecare
Căci forță ai de vindecare,
Precum un credincios amic.
Tu pentru dar nu ceri nimic,

Divinului ne închinăm
Că-n firea noastră te purtăm
Strop darnic și vindicător,
De sănătate purtător.

DAR
Cel mai mare dar pe-acest pământ
E că-avem cu apa legământ
S-o avem mereu podoabă-n casă,
Să nu ne lipsească de pe masă.

Dar avem și noi o datorie
Dacă ne-o dorim pe veci să fie
E nevoie să o prețuim
Și în orice zi s-o ocrotim.

S-avem grijă de fântâni, izvoare
Să le apărăm de poluare
Ca acest miracol curgător
Să rămână pentru viitor.







Dezlegatul cununiei


Cobor din taina gîndului
Spre puterea pămîntului
Urc spre cerul sfințit
cu foc și cu vînt,
Mă spală de rele
și poverile grele
mă spală cu apă
tot răul să-mi treacă
mă poleiește cu foc
și mă-mbracă-n noroc
mă-nvelește cu aer curat
de Dumnezeu binecuvîntat.
Blestemul mi-l leagă
Cununia îmi dezleagă.

Mulțumesc cerului și pămîntului
Focului și vîntului
Că mi-au adus ușurare
A cununei dezlegare.
Eu sunt mireasă
A ursitului meu aleasă.
Sunt nevastă cu bărbat
De Dumnezeu binecuvîntat
și am casă cu copii
cu fiice și fii
cu averi și noroc
cu petreceri și joc.

La 100 zile Ciclu primar


- Sunt deacum elev de-o sută zile
Scriu, citesc și calculez cu bile
Eu cu matematica mă-mpac
Cel mai mult problemele îmi plac.
-Știu că-ți plac probleme cu covrigi:
Tu ai trei și eu îți dai vre-o cinci... 

-Dar când împreună îi socot
Văd că sunt doar doi în loc de opt.

 -Păi, în loc să faci din ei o sumă
Tu-i arunci în gură fără glumă.

 -Eu am înțeles în studiere
Că mai bine e să fac scădere.

 -Cum îi scazi, să-i ronțăi te grăbești
Astfel diferența nu greșești.

 -Cu-așa socotelniță-am să cresc
Calculez probleme și prânzesc.
_________________________________________________________

Clipe trec în fugă, se grăbesc
Anii cei frumoși ne părăsesec
Ca mei ieri eram băieți, fetițe
În șorți scurți, cu gâțe și fundițe.
Astăzi însoțim copiii mici
Căci suntem mămici, suntem tătici.
Și-o luăm din nou de la-nceput
Înspre drumul bine cunoscut.
Căci de-acum copiii ni-s școlari
Cum mai trece timpul... uite-s mari.
________________________________________________

De o vreme jocul am uitat
Într-o clipă toate s-au schimbat
De vre-o sută zile și mai bine
Tare greu duminica mai vine.
Căci de luni o ținem tot o fugă:
Parcă-am nimerit în centrifugă:
-        Hai mai iute, este ora șapte
Ce vrei ceai, cafea ori poate lapte?
-        Vreau să dorm, m-am săturat de școală...
-        Nu scânci, hai, scoală și te spală!
Și așa cinci zile-n săptămână
Matematica și limba cea română,
Riglă, pix și bunu-abecedar
Au făcut vârtej din calendar.
Portofolii, poezii și teme
Chiar și-n somn cu toți visăm probleme.
__________________________________________________

Și în toate ni-i complice mare
Buna, răbdătoarea-nvățătoare
Ce ne iartă lenea și alintul
Ne mângâie-adesea cu cuvântul
Și ne dă speranță că degrabă
Și ai noștri-or face bună treabă.
Dar mai este mult de asudat
Până vom fi buni de lăudat.
Plecăciuni, iubită-nvățătoare
Mulțumim pentru a ta răbdare
Că nu doar copiii îndrumezi
Și pe noi, părinții ne formezi.
Când greșim, rugăm să ne iertați
Tot elevi suntem: mămici și tați.

BUBURUZE

De-o sută zile vin și vin la școală
Învăț ce e consoană și vocală
Mi-i drag să desenez copaci cu frunze
Dar cel mai mult mă-ncânt de buburuze.

Și pentru-a scri frumos m-am antrenat
O sută buburuze-am desenat
În clasa mea acum e-atât de bine

Cu-o sută buburuze cu buline.

Către absolvenți


Dragi absolvenți, cum se duc anii!!!
Deja nu mai sunteți școlari
De nouă ori la porți castanii
  petreceau spre culmi mai mari.

Azi pentru cea din urmă oară
În bancă liniștit veți sta
Nu doar vacanța cea de vară
De-aici vă va îndepărta.

Spre porți deschise vă îndrumă,
Vă cheamă sute de cărări
Dar care-i calea cea mai bună?
Unde să pleci, spre care zări?

Când veți porni spre zări albastre
Știu, veți urma exemple mari
Acelora ce-n școala noastră
Au fost cândva ca voi, școlari.

Iar noi,  micuții dintra-ntâia
Succese-n toate vă urăm.
Iar peste ani să vă întoarceți
Căci noi de voi n-o să uităm.

Dreptul la viață


E ceva natural
Să ai dreptul la viață,
La înaltul stelar,
La amurg, dimineață...

Ai tot dreptul s-admiri
Curcubee pe boltă,
O sămânță să pui
și să-i guști din recoltă.

Ai și-un drept minunat
Să vorbești fără frică
Despre ce-i important,
Ce te doare, te mișcă.

Ți-e permis să iubești
Globu-ntreg, a ta casă
Și ca frați să primești
Orice neam, orice rasă.

Flori și păsări îți spun:
-         Numai tu ești stăpânul,
Ce-ai să faci cu-acest drept?
Vei fi crud precum spânul?

Sau atent, grijuliu
Cu o singură față,
Să-nțelegi: tot ce-i viu
Are dreptul la viață.

Poți să fii înțelept,
Să ai multă avere
Dar nici când nu ai drept
Să produci o durere.

Roata vieții


Frumos se-nvârte roata vieții
Cu nunți, botezuri, cumătrii
Cu soare-n pânza dimineții
Cu ploi din norii fumurii.

Cu zâmbete de bucurie
Cu lacrimi prinse de dureri
Cu căruntețe timpurie
Și amintiri: „A fost ca ieri...”.

Și printre clipe perindate
Destinul nostru derulăm
Cu-nțelepciunile-adunate
De la străbuni, să le păstrăm
În cei ce astăzi ne urmează
Și-nvață viața de la noi,
Ne judecă, ne corectează
Dar ne repetă mai apoi.

Destin de mamă, de femeie
Noi din pruncie-am învățat
Din rug ne înălțăm scânteie
Pe-altar să ardem neforțat.

Și-această carmă o transmitem
Copilei ce-o creștem cu drag
Iar peste ani și ani admitem
Aceiași soartă pe-al ei prag.

-         Copila mea, iubită fată,
Din clipa când te-ai conceput
De Cer ești binecuvântată
Să dai vieții început.
Prin pruncii care-au să urmeze,
Prin dragostea ce-o dăruiești
Și care-o să te-naripeze.
E crucea ta: Femeie ești.

Și eu din dragostea de mamă
De grija ce ți-o port mereu
Te îndrumez: să nu ai teamă
Și cere de la Dumnezeu.
Să-ți dea putere, -nțelepciune
Soție gingașă să fii,
Pornirile curate, bune
La fel vor reveni, să știi.

După cununa de mireasă
Și strigătele de „Amar”
Rutina sumbră intră-n casă
Însă depinde de-al tău har
Cum vei crea în orice seară
Duminici calde la desert
Să-ți fie soarta mai ușoară
Să-ți iai amici: „iubesc și iert”.

În casa ta vor fi de toate:
Și veselie, și tristeți
Succes, cădere, greutate...
Dar nu uita: un corp sunteți
Cu cel ce l-ai ales pe viață
Cu cel ce pruncii îți educi,
În el tu caută speranță
Cu el poverile să duci.

Pe urmă fiica-ți îndrumează
Când intră în căsuța ei
Și cuibușorul își crează
Să-ți dăruiască nepoței.
Cuvintele de mamă, soacră
Să-ți fie calde, blânde dulci
Doar liniște și pace sacră
În soarta lor să știi s-aduci.

- Cum se scurg anii! Ca o clipă,
Am fost mireasă, azi tu ești.
Păstrează tot, fără risipă
Privește-atent unde pășești.
Căci peste ani, privind în urmă
Să nu regreți că ai ratat
Un râs ce-a meritat o glumă
Un început neterminat...

Pășește dârz, cu demnitate
La fel copiii să ți-i crești
Cu sentiment de libertate
Și nu uita, femeie ești.

Tu ești acea ce dă iubire
Acea ce știe a ierta
Și dăruiește fericire
Căci dăruind tu vei avea.

Fii pentru soțul tău mândrie,
Fii pentru socri ajutor,
Fii sprijin în gospodărie
Cu optimism spre viitor.


- Îți mulțumesc, măicuță bună,
Vă mulțumesc, părinți iubiți
În vorba voastră caldă sună
Înțelepciuni de ani albiți.

Vă voi urma povața blândă
Și sfatul spus, sau nerostit
Ce vor în soarta mea s-aprindă
Fior de Domnul ocrotit.

Voi fi o soață iubitoare
Cum voi m-ați învățat să fiu,
Vom crește-n casă-o sărbătoare:
O fiiculiță sau un fiu.
Și vă promit, viață-ntreaga
Tradițiile voi păstra,
Familia, ce-mi este dragă
Cu ea cetate ne-om dura.

C-așa se-nvârtea roata vieții
Cu nunți, botezuri, cumătrii
Cu soare-n pânza dimineții
Cu ploi din norii fumurii.

Biografia mea (C.C.)


În miez de iarnă-n toi de sfinte sărbători
Venii sub cer cu cântec blând de dalbe flori
O primă fiică-n plină dragoste-am crescut
Purtând un nume-asemeni sfântului născut.

Pășii prin ani cu pași mășcați când mai mărunți
Pe drum de țară-n sat numit Hădărăuți
Aici văzui cum după ploaie-i curcubeu
L-am cunoscut  și acceptat pe Dumnezeu.

Și zi de zi a vieții taine-am însușit
Străbuna limbă de prin cărți am îndrăgit.
Azi hotărâtă la copii o promovez
Să stau aici, o profesoară, eu cutez.

Din cartea vieții învățai ce-i primul dor
Și pentru soartă îmi alesei un odor,
Azi sunt bogată cu o fiică și doi fii
Rutina-i plină de duminici prea zglobii.

Sunt împlinită dar am trepte de urcat
În căutare-s de tot ce-i mai important
Întregii lumi fără regret mă dăruiesc
Deschisă, sinceră vă-mbrățișez și vă iubesc.

bunica către nepoțel


Iubite, scumpe nepoțel,
Am învățat și eu cu tine
De la întâiul clopoțel,
Și clipele-au fost dulci și pline.

Te ajutam, mă ajutai
dar patru ani s-au dus de-a valma
azi multe cunoștințe ai
și dintre cicluri trecem vama.

Acuma ești mai măricel
Tu astăzi te pricepi la multe
Și ți-ai creat deja model
Despre principiile-adulte

Dar te-aș ruga: fiind copil
Învață tot ce ți se cere,
Să știi, în veacul tău fragil
Înțelepciunea-i o avere.

La lecții fii mereu atent
La profesori să porți respectul
La greutăți fii rezistent
Fă să-ți muncească intelectul.