Adresare...

Acceptă-mă te rog așa cum sunt
Eu nu vorbesc și nu citesc ca tine
Nu pot pricepe regula de joc
Și nici nu știu cum este rău sau bine…

Iar uneori eu fac să te-ntristezi
Știu, neputința mea la fel te doare
Eu nu tind noi egali să devenim
Doar să-nțelegi: ne încălzește-un soare.

Vreau doar să mă accepți așa cum sunt
Ești om și tu, la fel sunt om și eu
Să mă iubești, să-mi dai să te iubesc

Doar ne-a creat același Dumnezeu.

Povața lui Pinochio

La-nceput eram o cioată
Dar tăticul meu tâmplar
A știut să mă cioplească
Să mă facă băietan.

Am făcut eu mii de pozne
De la școală am fugit
Am vândut Abecedarul
Să văd circul mi-am dorit.

Însă galbenii de aur
Hoții răi mi i-au furat
Și m-au aruncat în baltă
Dar țestoasa m-a salvat.

Ea a scos apoi cheița
Mi-o dădu și zise-așa:
„Uite cheia minunată
Un castel va discuia.

E o școală de minune
Cu abecedare mii,
Să le ia-i cu grijă mare
Și le-mparte la copii.

Picilor din clasa-ntâia
Să le spui adevărat:
Cartea este o comoară
Ce te face învățat”.

Dragi copii, luați aminte
Cărțile cu drag păstrați
Ele ghid vă sunt în viață,
Sunt amici, surori și frați.

Suntem români!

Cu Prutul între noi și două vame
Și file de istorii cu minciuni
Cu limbă încrustată cu rusizme
Suntem tot frați de sânge, oameni buni!

Călcați în piept de cizmele moscale
Fărâmițați în patru fracțiuni
Rostim la fel consoane și vocale
Căci suntem frați de sânge, oameni buni!

Ani lungi priveam prin sârma cea ghimpată
Amenințați de grele sancțiuni
De zicem că suntem de la un tată,
Că suntem frați de sânge, oameni buni.

Dar divulgând istoria confuză,
Înaintând spre noi dimensiuni,
Zic cu onor și nimeni nu acuză:
Noi suntem frați de sânge, oameni buni!

Venind la voi noi revenim acasă,
Venind la noi, sunteți la fel stăpâni
Și nu există frază mai frumoasă

Ca: Oameni buni, noi tot suntem români!

La voi


La voi vin să învăț a fi român
Auzul să-mi desfăt cu limba noastră
Din vorbe și tăcere sorb hapsân
Și mă-nfășor cu-o boltă mai albastră.

De pâine coaptă izul e aici
De-mbrățișare sinceră, frățească
De amintiri cu ie și opinci
Și-o vatră caldă-atât de românească.

La voi venim după un nou destin
Să respirăm văzduh de demnitate
Să ne-ntrupăm cu cântecul latin

Să învățăm ce-i trai în libertate.

Irina+Vaniușa

1.    Într-o poveste cu prințese
Și prinți de peste mări și țări
Veni pe lume-o Irinuță
Cu fața plină de visări.

2.    Creștea din dragostea de mamă
Și din al tatălui poveți:
-         Fii blândă scumpa noastră fată,
Și doar de bine să înveți.

3.    Ascultătoare și blajină
Cu ochii visători spre cer
Irina se făcuse mare
Dorea al dragostei mister.

4.    Iar peste mări și țări în Leova
Creștea un prinț adevărat
Ce își dorea când va fi mare
Să fie curajos bărbat.

5.    Părinții îl numeau Vaniușa
Și-i proroceau destin frumos
Că era cumințel băiatul,
La trebi și carte migălos.

6.    Creștea ca prinții din poveste
Câte un an în orice zi
Și iată, nici n-au prins de veste
Când brav flăcău el deveni.


7.    Au început din piept să-i crească
Butoni de flori cu ochi căprui
Și tot vedea un chip de fată
Precum în lumea-ntreagă nu-i.

8.    Iar într-o zi plecă de-acasă
Spre chipul ce-l ademenea
Și-n Chișinău pe o cărare
O cunoscuse, era EA!

9.    Cu ochi în ochi și mână-n mână
S-au îndreptat înspre altar,
Primise binecuvântare
Și o fetiță dragă-n dar.

10. S-o crescă ca pe o prințesă
În dragoste și în poveți
-         Fii blândă scumpa noastră fată,
Numai de bine să înveți.

11.Și-au început povestea nouă
O Irinuță și-un Ion
Ținând de mână o Vlăduță
Din a iubirii lor buton.

12.Din Ocnița și din Leova
Un dor și-un vis s-au împletit
Și într-o casă de lumină

Familia au zămeslit.

100 zile

O sută zile nu-s prea multe
Dar de acum știu multe-multe.
Să cînt, să scriu și să citesc,
Pe fișe știu cum să muncesc.

Dar cred că în curînd voi știe
Tot ce doresc și-mi place mie
Chiar precum lebăda sub nori
Eu voi zbura de mii de ori.

Căci lebăda-i fidelitate
Iubire de părinți, de frate,
De școală, de învățătoare

De patrie, de cer, de soare.

dulce

Ce dulce-i gustul cărții
Că multe mă învață
ea îmi deschide drumuri
spre zbor îmi dă speranță.

Dar tot mai dulce este
Bomboana și coptura
Mai des m-ademenește
Dulceața, prăjitura.

Deaceia-n sărbătoare
Am confecționat
noi cușma lui Guguță

și-i bună de mîncat.

Anotimpurile


 Toamna ca o zînă bună,
O dorință mi-a-mplinit:
De-acum clopoțelu-mi sună
Eu școlar am devenit.

Buna mea învățătoare
Ce de mînă m-a luat
Prin împărăția mare
Cu răbdare m-a purtat.

Iar cînd fulgii moi și gerul
Geamu-n flori a desenat
Cu plăcere și mîndrie
A citi am învățat.

Și cu dragoste de carte
Vin la școală zi de zi
Căci sunt sigur, pîn-la vară

Mare și-nțelept voi fi.

Pluguşorul



1. Bună vreme gospodari
chiar de nu suntem plugari
boii noi am înhămat
biciurile am luat
şi-am pornit din casă-n casă
cu o urătură-aleasă
despre viaţă de succes
despre grîu cu bob ales,
să v-aducem în urare
baftă multă, noroc mare,
bogăţie, sănătate,
soare mult şi ierni bogate,
primăveri înfloritoare
feţe calde, zîmbitoare
bune veşti din parlament
ţară fără faliment
şi pe toţi ce sunt aici
rog să mai pocniţi din bici!
Mînaţi măi:
Hăi, hăăăăăăăăi!

2. Am umblat , am colindat
Moldovioara-n lung şi-n lat
roadă multă-am adunat
lumea de s-a minunat
şi-am ajuns la şcoala noastră,
tot cu plugul sub fereastră
nu să facem arătură
dar să zic frumos din gură
o urare cu mult foc
despre pace şi noroc.
Pentru-ai noştri profesori
vom ura pînă în zori
şi pîn la sfîntul Vasile
cît vor fi şi nopţi şi zile
că multe avem de spus
Ocrotiţi să fiţi de sus.
Pentru profesori uraţi
cu putere să strigaţi
să se-audă peste văi
căci suntem toţi bravi flăcăi.
Mînaţi măi:
Hăi, hăăăăăăăăăăi!

3. Am urcat pe scări în sus
şi cu plugul am ajuns
într-un cabinet frumos
cu mult soare, luminos
unde-i doamna directoare,
exigentă profesoare
blîndă ca o mamă bună
ea pe toţi cu drag ne-adună,
ne-ndrumează, ne învaţă,
ne vorbeşte despre viaţă,
cu glas plin de clopoţei
şi cu ochii - calzi scîntei.
Dragă Doamnă Agrepina
să vă fie-n rod grădina
dintr-un mez  de primăvară
prin zenit frumos de vară
şi pînă-n final de toamnă
La mulţi ani stimată doamnă!
Să aveţi noroc şi baftă,
după merit respectată
şi un an cu spor în toate,
bogăţie, sănătate.
Şi-ncă multe v-am mai spune
vorbe calde, vorbe bune
că din plin le meritaţi
dar rugăm să ne iertaţi
că ne-aşteaptă cu uratul
ţara-ntreagă, întreg satul.
Pentru doamna directoare
să strigăm un pic mai tare
să răsune deal şi vale.
Mînaţi măi:
Hăi, hăăăăăăăăăăi!

4. La acest etaj măi fraţi
mai opriţi şi nu mînaţi
aşteptaţi pe cărăruşă
să mai batem la o uşă
la o doamnă iubitoare
la a noastră-nvățătoare.
Bună,dragă și frumoasă,
Gingașă, mărinimoasă,
blîndă şi-nţelegătoare
înţeleaptă, iertătoare.
Cu respect şi bunătate
Vă urăm  de sănătate
Ani frumoşi şi roditori
braţe doldora de flori
mult noroc şi bucurii
mult respect de la copii.
Casa plină cu de toate
şi pe masă vin, bucate
bani destui în buzunare
şi o viaţă uimitoare.
Pentru-nvățătoarea noastră
daţi din bici lîngă fereastră
şi-ntr-un glas cu toţi odată
dacă eşti băiat sau fată
cu putere să strigăm
tot ce-i bine să-i urăm.
Pentru  doamna Tamara toţi
strigă tare precum poţi!
Mînaţi măi:
Hăi, hăăăăăăăăăăi!

5. Să nu batem pasu-n loc
dar să ne-ndreptăm cu foc
tot pe scări un pic mai sus.
Iată unde am ajuns:
într-un cabinet cu flori
doldora de profesori
de părinţi şi de copii
ce vin după sfaturi mii,
vin cu sute de-ntrebări
despre lecţii şi serbări,
despre ce se face-n clasă,
energii cu biomasă,
despre dinamism solar
despre parlament şcolar.
Da, prieteni, aţi ghicit
noi cu plugul am venit
la doamna Gailina-n prag
astăzi s-o urăm cu drag.
Multstimată profesoare,
adjunct şi organizatoare
vă urăm ani mulţi şi buni
cu surprize şi minuni,
sănătate, bani de-ajuns,
pază de la Cel de Sus,
bucurii la sărbători,
mult respect, onoare, flori
căci le meritaţi pe toate.
La mulţi ani şi sănătate.
Pentru doamna de aici
hai pocniţi vîrtos din bici
şi strigaţi cu foc mai tare
pîn la munte şi la mare.
Mînaţi măi:
Hăi, hăăăăăăăăăăi!

6. Să mai coborîm la vale
că acolo ies în cale
şi ne-aşteaptă cu-o urare
azi doamnele servitoare.
Noi le ştim ca furnicuţe
neogoite, hărnicuţe
şcoala să lucească lună
s-auzim şi-o vorbă bună.
Şi-n bucătăria şcolii
ne aşteaptă lucrătorii
cu bucatele gustaose
şi arome delicioase.
Pentru toate de aici
haide, fraţii mei voinici
să-ntindem o urătură
ca o prună dulce-n gură
şi să le urăm mult bine:
viaţă - miere de albine,
sănătate, bogăţie
anul — lan de grîu să fie,
să v-aducă daruri multe
copiii să vă asculte
să aveţi respect şi pace
precum glia cînd se coace.
Pentru doamnele numite,
harnice, neogoite,
să întoarcem plugul roată
şi să mai strigăm odată:
Mînaţi măi:
Hăi, hăăăăăăăăăăi!

7. Mai avem şi-o vorbă bună
ce în inimi ne răsună
pentru fetele frumoase
de prin şcoală, de prin clase.
Dar în deosebi, mă fraţi
vă rugăm să ne-ascultaţi
urătura mea duioasă
pentru fetele din clasă.
Domnişoare-duduiţe
dragi colege şi fetiţe
vă dorim un an bogat
cu succese, minunat,
să aveţi noroc şi flori,
părinţi înţelegători,
profesori mai generoşi
şi prieteni inimoşi.
Pentru-a noastre dragi colege,
urătura să se lege
cu putere să strigăm
la ce-i bun să ne-ndemnăm.
Mînaţi măi:
Hăi, hăăăăăăăăăăi!

8. Puhavă ni-i arătura
şi din suflet urătura.
Acum mergem cît mai iute
vorba noastră să asculte
toţi ce-aici s-au adunat
pentru-o vorbă sau un sfat,
şi mai spunem o urare
pentru toţi ce ies în cale,
pentru-ai noştri consăteni
bravii hădărăuţini.
Vă dorim în noul an
tot ce aţi înscris în plan
să realizaţi uşor
cu plăcere şi mult spor.
Domnul să vă aibă-n pază
din parlament să vie-o rază,
speranţe de prin ministere
ca să aducă mîngîiere
pensiile să mai crească
lefile să se mărească.
Să aveţi copii cuminţi,
să iubiţi, să fiţi iubiţi,
S-aveţi multă sănătate,
aprobare de la frate,
gînd curat de la surori
şi în miez de iarnă flori.
Şi-am ura şi-am tot ura
că firea noastră e aşa
să ne spunem vorbe bune
însă soarele apune
şi ni-s boii deshămaţi
şi-avem de urat mulţi fraţi
ce-au plecat peste hotare
să cunoască lumea mare.
Deci pentru acei de-aici
vă dorim să fiţi voinici
şi să ştiţi că-i chiar aşa
cu putere vom striga.
Mînaţi măi:
Hăi, hăăăăăăăăăăi!


La anul şi la mulţi ani.

Fata babei și fata moșneagului (adaptare Meserii)


(autorul)
Demult, demult era odată
Un moș bătrîn ce-avea o fată.
El cu băbuța lui trăia
Ce-avea tot fată, dar cam rea.

În grabă timpul a trecut
Fetițele mari au crescut
Și-au prins cu toți a discuta
Ce meserie vor avea.

(fata moșneagului)
-         Eu, c-am crescut de-acuma mare
Vreau să mă fac învățătoare,
Copiii mici să instruiesc
Că îmi sunt dragi și îi iubesc.

(fata babei)
-         Și eu tot vreau - învățătoare
Dar școli fără copii sunt oare?
Că nu mi-i drag a-i învăța.
Să stau la masă doar aș vrea.

(...)
-         Pentru a fi învățătoare
Va trebui să-nveți de toate
Elevilor ce vin la școală
Să le dai cunoștințe, carte

(fata moșneagului)
-         M-aș face, poate, doctoriță
Să lecuiesc băiat, fetiță.
Tu dacă ai durere mare,
Să vii, să-ți dau eu ușurare.

(fata babei)
-         Ba nu, că doctor eu voi fi,
Pe nimeni nu voi lecui,
Dar voi umbla în haină albă
Și m-oi găti la gît cu salbă.

(moșneagul)
-         Păi, dacă nu vei lecui
Ce fel de doctor tu vei fi?
(...)
-         Pentru-a fi doctor nu-i de-ajuns
Să te îmbraci în haină albă
La boală trebuie s-ajuți
Da nu să stai la gît cu salbă.

(fata moșneagului)
-         Eu pot să fiu și vînzătoare
Să vînd cu drag la fiecare
Bomboane, pîine, unt, salam
Și tot pe rafturi ce-o să am.

(fata babei)
-         Eu vînzătoare voi fi-ți zic!
Dar nimănui n-oi da nimic.
Salamul eu îl voi mînca.
Nici vouă chiar nu vă voi da.

(baba)
-         Nu te mai fă tu vînzătoare,
Rămîi așa, cumpărătoare,
Tot de pe rafturi vei lua
Bani, numai, dacă vei avea.

(fata moșneagului)
-         Artistă aș putea să fiu
Eu cîntece și versuri știu.
Cînd cerul prinde să zorească
Eu cînt, ca munca să-mi sporească.

(fata babei)
-         Să fiu artistă eu tot vreau
Pe scena mare să tot stau.
Dar ce n-am mai făcut! Să cînt?
Păi, n-am cîntat de cînd eu sînt.

(fata moșneagului)
-         Eu mai cunosc o meserie
Care de mică-mi place mie.
Eu floricele iubesc
De flori aș vrea să îngrijesc.

(fata babei)
-         Și mie florile îmi plac
Ca să le rup și să le calc.
Însă nu vreau să le-ngrijesc
Că mîinile îmi murdăresc.

(fata moșneagului)
-         Pot să fiu cusătoreasă
Pot să fiu croitoreasă
Rochii știu să fac frumoase
Din bumbac și de mătase.



(fata babei)
-         Ba, e meseria mea!
Că mi-e tare drag de ea.
Nu să cos! Să mă gătesc
La toți să mă fudulesc.

(fata moșneagului)
-         Pot să fiu bucătăreasă
E o meserie-aleasă
Vreau bucate să gătesc
Și cu drag să vă servesc.

(fata babei)
-         Bucătăreasă?! Vreau și eu.
Bunătăți să pap mereu.
Dar nu vreau să le prepar,
Vreau în gură să le car!

(baba)
-         Eh, fata mamei, știi ce-ți zic?
Cam nu ești bună de nimic.
Pentru cel ce nimic nu știe
Nu-i bună nici o meserie.

(moșneagul)
-         Acel ce vrea să studieze
El ar putea să-mbățișeze
O meserie ce-i pe plac
S-o profeseze cu mult drag.

(autorul)
- Și mare sporul ca să fie
Să ai  plăcere, hărnicie.
Că-i bună orice meserie
De o cunoțti și-ți place ție.