- Au crescut copiii mari

 

-         Au crescut copiii mari

Uite, s-au făcut școlari

Și au sute de-ntrebări

Despre stele, flori și țări...

Dragi părinți, să fiți atenți,

Înțelept să răspundeți,

Căci așa ei cresc acum,

Cu: de ce? de unde? Cum?

 

1.     Iată eu am o-ntrebare:

De ce merg la școală oare?

 

-         Tu la școală mergi să-nveți

Cu fetițe și băieți

Să te faci cînd vei fi mare

Medic sau învățătoare.

 

2.     Dintre literele toate

Care sunt mai importante?

 

-         Toate au însemnătate

Stau frumos pe foi de carte

Și îți dau înțelepciune

Te învață lucruri bune.

 

3.     Am și eu o întrebare:

Cea mai bună carte-i care?

 

-         Orice carte, draga mea

Are bogăția sa

Și în ea găsești de toate.

Cine-o are, are parte.

 

4.     Unde cifrele trăiesc

Mai ușor să le găsesc?

 

-         Peste tot: prin cărți, prin acte,

În matematicile toate,

Le găsești și-n calendare

Și în vîrstă, cînd crești mare.

 

5.     Mămicuțo, unde oare

Soarele-n amurg dispare?

 

-         Soarele-și ascunde fața

Pînă mîine dimineața

După munte, după mare

Ca să dormi, să te faci mare.

 

6.     Vreau să știu cum pomul crește

Mamă, hai de-mi povestește.

 

-         Pomul e la fel ca omul

Tatăl lui e agronomul,

Îl sădește, îl stropește

Ca pe-un prunc îl ocrotește.

 

7.     De ce florile mai toate

Au petale parfumate?

 

- Nu-i deloc întîmplător
chipul şi aroma lor:
ele-astfel ademenesc
gâzele care muncesc.

 

8.     Albinuțe de ce zboară

Toată ziua pînă-n seară?

 

-         Asta este munca lor

String polenu-ncetișor

Și  în miere îl  prefac

Căci la toți le e pe plac.

 

9.     Ploaia cu picioare ude

Oare unde se ascunde?

 

-         Înr-un nouraș pitic

Ce plutește cînd  mic

Iar cînd crește, vine iute

Solu-nfierbîntat să ude.

 

10.                       Mă frămîntă una, zău:

Ce e bine și ce-i rău?

 

-         Cînd copilul e cuminte

Și ascultă de părinte

Și de-nvățătorul său

Asta-i foarte bine. Zău!

 

11.                       Pentru ce pădurea crește

Și căldura răcorește?

 

-         E pădurea o minune,
care basme  ne tot spune:
despre verdele-i din frunze,
despre păsări, buburuze.

 

12.                       Cîntă dez-de-dimineață

Ciocîrlia. Cine-o-nvață?

 

-         Ea în zori cînd se trezește

Cu luceafărul vorbește

Și povestea lui o cîntă

De-a lui soartă se frămîntă.

 

13.                       Mă tot necăjește gîndul

Ce e Luna și Pămîntul?

 

-         E pământul precum Luna:
În Cer se rotesc întruna -
Terra soarele-nconjoară,
Luna-n jurul Terrei zboară.

 

14.                       De ce dealul vine-n vale?

Cine-l întîlnește-n cale?

 

-         Dealul și cu valea-s frați

Stau  la post ca doi soldați:

Valea dealul îl pîzește

Dealul valea ocrotește.

 

15.                       De ce fulgii se topesc

Cînd în palmă-i  încălzesc?

 

-         Fulgul e un bob de rouă

Sau un strop de nor, cînd plouă

Și cînd stă în palma ta

Se dorește-n lumea sa.

 

 

 

 

БРАТОУБИЙСТВЕННАЯ ВОЙНA

 

Простите люди всей земли!

Был горд я именем страны,

И языком своим богатым,

Своим народом и вожатым.

 

Но мы сегодня убиваем,

В родных и близких мы стреляем,

А ведь мой дед из Украины

И там живут мои кузины.

 

А мама в Брянске родилась,

Любовью двум странам клялась.

Со мной и Киев и Москва

В них строится моя судьба.

 

И сердце рвётся пополам,

Какой стране я жизнь отдам?

Ведь там и здесь мои друзья,

Моя любовь, моя семья.

 

Прости, мой брат, прости, Земля,

Мне очень стыдно, русский я…

 

Господь, останови скорей,

Безумие в умах властей!

 

Zidim viitorul

 

Sunt dascăl – de destine ziditor,

În trecere prin vise și poeme

Am fost și sunt un simplu muritor

A căror spuse vor suna în vreme.

 

Duc viața printre rânduri de povești

A basmelor și soartelor străine,

Purtând în gând canoanele cerești

Și-n inimă – grafemele latine.

 

Și tot sădesc cu grijă și cu drag

În sufletele firave, plăpânde,

Iubire și respect pentru meleag,

Cu vorbe calde și povețe blânde.

 

Cu micii mei discipoli cresc și eu

Învăț să cad, să urc, să mă-nfior

Când iar înfrunt obstacolul cel greu,

Când înc-un pas mai fac spre viitor.

 

Și înțeleg că-s multe-n palma mea:

Destine, reușite, înălțări...

De-aceea chiar de tâmpla mi-i de nea

În a cunoaște sunt mereu pe scări.

 

La lecție, în pauză, serbări

Cănd scriem, când citim și când vorbim,

Când ne-adâncim în taine și visări -

Întruna viitorul noi zidim.