Zidim viitorul

 

Sunt dascăl – de destine ziditor,

În trecere prin vise și poeme

Am fost și sunt un simplu muritor

A căror spuse vor suna în vreme.

 

Duc viața printre rânduri de povești

A basmelor și soartelor străine,

Purtând în gând canoanele cerești

Și-n inimă – grafemele latine.

 

Și tot sădesc cu grijă și cu drag

În sufletele firave, plăpânde,

Iubire și respect pentru meleag,

Cu vorbe calde și povețe blânde.

 

Cu micii mei discipoli cresc și eu

Învăț să cad, să urc, să mă-nfior

Când iar înfrunt obstacolul cel greu,

Când înc-un pas mai fac spre viitor.

 

Și înțeleg că-s multe-n palma mea:

Destine, reușite, înălțări...

De-aceea chiar de tâmpla mi-i de nea

În a cunoaște sunt mereu pe scări.

 

La lecție, în pauză, serbări

Cănd scriem, când citim și când vorbim,

Când ne-adâncim în taine și visări -

Întruna viitorul noi zidim.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu