Adresare...

Acceptă-mă te rog așa cum sunt

Eu nu vorbesc și nu citesc ca tine

Nu pot pricepe regula de joc

Și nici nu știu cum este rău sau bine…

Iar uneori eu fac să te-ntristezi

Știu, neputința mea la fel te doare

Eu nu tind noi egali să devenim

Doar să-nțelegi: ne încălzește-un soare.

Vreau doar să mă accepți așa cum sunt

Ești om și tu, la fel sunt om și eu

Să mă iubești, să-mi dai să te iubesc

Doar ne-a creat același Dumnezeu.

Povața lui Pinochio

La-nceput eram o cioată

Dar tăticul meu tâmplar

A știut să mă cioplească

Să mă facă băietan.

Am făcut eu mii de pozne

De la școală am fugit

Am vândut Abecedarul

Să văd circul mi-am dorit.

Însă galbenii de aur

Hoții răi mi i-au furat

Și m-au aruncat în baltă

Dar țestoasa m-a salvat.

Ea a scos apoi cheița

Mi-o dădu și zise-așa:

„Uite cheia minunată

Un castel va discuia.

E o școală de minune

Cu abecedare mii,

Să le ia-i cu grijă mare

Și le-mparte la copii.

Picilor din clasa-ntâia

Să le spui adevărat:

Cartea este o comoară

Ce te face învățat”.

Dragi copii, luați aminte

Cărțile cu drag păstrați

Ele ghid vă sunt în viață,

Sunt amici, surori și frați.