Sunt dascăl – de destine ziditor,
În trecere prin vise și poeme
Am fost și sunt un simplu muritor
A căror spuse vor suna în vreme.
Duc viața printre rânduri de povești
A basmelor și soartelor străine,
Purtând în gând canoanele cerești
Și-n inimă – grafemele latine.
Și tot sădesc cu grijă și cu drag
În sufletele firave, plăpânde,
Iubire și respect pentru meleag,
Cu vorbe calde și povețe blânde.
Cu micii mei discipoli cresc și eu
Învăț să cad, să urc, să mă-nfior
Când iar înfrunt obstacolul cel greu,
Când înc-un pas mai fac spre viitor.
Și înțeleg că-s multe-n palma mea:
Destine, reușite, înălțări...
De-aceea chiar de tâmpla mi-i de nea
În a cunoaște sunt mereu pe scări.
La lecție, în pauză, serbări
Cănd scriem, când citim și când vorbim,
Când ne-adâncim în taine și visări -
Întruna viitorul noi zidim.
