De-o vreme mă pândeşte ca o hoaţă,
se gudură atent pe lângă mine,
mă minte, mă mângâie, mă înhaţă
şi gândul la romanţa ei îmi ţine.
Voi fi de astă dată fără vară,
şi toamnele-mi sunt toate consumate
să nu mai cad când zbor, să nu mai doară
de brazde şi cosiţe îmbrumate.
De-acuma o aştept ca pe-o amiază
căci va veni să-mi rupă creanga-n două:
un ieri din lut şi-un cântec ce urmează
după un zori de zi scăldat în rouă.
Şi voi pleca o pată de uimire,
mireasă dichisită în suspine,
spre taina veşniciei ca spre mire,
vocalele să zboare fără mine.
se gudură atent pe lângă mine,
mă minte, mă mângâie, mă înhaţă
şi gândul la romanţa ei îmi ţine.
Voi fi de astă dată fără vară,
şi toamnele-mi sunt toate consumate
să nu mai cad când zbor, să nu mai doară
de brazde şi cosiţe îmbrumate.
De-acuma o aştept ca pe-o amiază
căci va veni să-mi rupă creanga-n două:
un ieri din lut şi-un cântec ce urmează
după un zori de zi scăldat în rouă.
Şi voi pleca o pată de uimire,
mireasă dichisită în suspine,
spre taina veşniciei ca spre mire,
vocalele să zboare fără mine.