La ce mi-e cerul, mi-aţi luat aripa
să mă frământ în humă fără zbor,
povară-n carne să-mi devină clipa,
dorindu-mi sub amurguri să cobor.
La ce mi-e inima, movilă de ruine
sub talpa urii voastre ca s-o port,
să mă consume veacul în suspine,
să-mi fie-n miez de noapte visul mort.
La ce mi-e stea născută de vocală
când umbră sub zenit prefer să fiu,
un licurici cu soarele în poală
ce-nvie lumânarea la sicriu.
La ce-mi sunt file mute-n calendare,
când de pe pagini picură venin...
Îmi pregătesc azi acte de plecare
şi-mi iau biletul dus, să nu revin.
să mă frământ în humă fără zbor,
povară-n carne să-mi devină clipa,
dorindu-mi sub amurguri să cobor.
La ce mi-e inima, movilă de ruine
sub talpa urii voastre ca s-o port,
să mă consume veacul în suspine,
să-mi fie-n miez de noapte visul mort.
La ce mi-e stea născută de vocală
când umbră sub zenit prefer să fiu,
un licurici cu soarele în poală
ce-nvie lumânarea la sicriu.
La ce-mi sunt file mute-n calendare,
când de pe pagini picură venin...
Îmi pregătesc azi acte de plecare
şi-mi iau biletul dus, să nu revin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu