La-nceput eram o cioată
Dar tăticul meu tâmplar
A știut să mă cioplească
Să mă facă băietan.
Am făcut eu mii de pozne
De la școală am fugit
Am vândut Abecedarul
Să văd circul mi-am dorit.
Însă galbenii de aur
Hoții răi mi i-au furat
Și m-au aruncat în baltă
Dar țestoasa m-a salvat.
Ea a scos apoi cheița
Mi-o dădu și zise-așa:
„Uite cheia minunată
Un castel va discuia.
E o școală de minune
Cu abecedare mii,
Să le ia-i cu grijă mare
Și le-mparte la copii.
Picilor din clasa-ntâia
Să le spui adevărat:
Cartea este o comoară
Ce te face învățat”.
Dragi copii, luați aminte
Cărțile cu drag păstrați
Ele ghid vă sunt în viață,
Sunt amici, surori și frați.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu