POVESTEA FAMILIEI

 -Mamă spune-mi o poveste...

-Ce poveste dragul meu?

-Despre bravi voinici și fete

Care mi-o tot spui mereu.

-Cu Ileana Consânzeana?

-Da, și despre Făt Frumos

Despre meșterul cu Ana

Și castelul maiestuos.

 

-Bine-ascultă-atunci copile,

Asta s-antâmplat demult...

-Cu mulți ani și multe zile?

De când lumea a-nceput?

 

-Da, demult, cu ani în urmă

Când pe lume nu erai

Făt Frumos avea o turmă

Și-o păștea pe câmp, pe plai.

Și aflase că pe lume

Este-o fată ca-n povești.

Are cel mai dulce nume

Și-i de viță-mpărătești.

Dar se spune că-mpăratul

Cu-un vecin se dușmănea

Fetele di-mpărăție

Zi de zi i le răpea.

Și-ntr-o zi de sărbătoare

Era horă mare-n sat

Căpcăunul pe-nserate

Consânzeana a furat.

Și-a dat veste împăratul

Peste toată țara sa

Cine-i va întoarce fata

De mireasă i-o va da.

Mulți voinici atunci căzură

Cu vrăjmașul tot luptând

Însă n-a putut nici unul

Să-l doboare la pământ.

Făt-Frumos de cum aflase

Ce nevoie s-a-ntâmplat

A-ncuiat în stână turma

Și la luptă a plecat.

 

-Mamă, dar nu-i este frică

De vrăjmașul căpcăun?

 

-Mai îngăduie o clipă

Ce îndată o să-ți spun.

Căci înțelegea flăcăul

Să-l dobori pe căpcăun

Nu e de ajuns putere

Trebuie un plan mai bun.

Ca să nu pățească dânsul

Ce-au pățit ceilalți eroi

Și apoi fără izbândă

Să se-ntoarcă înapoi.

Hotărâse să încerce

Ca să vezi și să nu crezi

Șmecherie gogonată

Ca-n povestea cu trei iezi.

A săpat o groapă mare

Pân la mijloc de pământ

Învelind-o cu covoare

Și-a pus mese rând pe rând.

Iar pe mese-a pus bucate

Și-a poftit întregul sat

Și pe căpcăun desigur

La furșet l-a invitat.

Iar vrăjmașul fără minte

Și hapsân precum era

Primul se-așeză la masă

Și-ncepuse a mânca.

N-au mai dovedit sătenii

Să se-apropie de el

Că s-a prăbușit în beznă

Căpcăunul singurel.

Când văzuse împăratul

Că scăpase de vrăjmaj

Îi dădu îndată fata

Și-a mai pus și aldămaș.

Cum se adunase satul

Iar pe mese – din belșug

Au pornit o nuntă mare

În pace și prieteșug.

Apoi meșterul Manole

Casă mare le-a zidit

Ca să aibă viața-ntreagă

De trăit și primenit.

 

-Mamă, Făt Frumos e tata!

Consânzeana, știu, tu ești!

Și-ați făcut ca toată viața

Să trăim ca în povești.

Tata te-a găsit pe tine,

Voi pe mine m-ați găsit,

Că-mpreună e mai bine,

Să nu ne fie urât.

 

-Da, v-am căutat cu grijă

Pe Damian și pe Dănuț

Să ne fie casa plină,

Și v-am pus în legănuț.

 

-Ce frumoasă e povestea.

-Da, și-o scriem zi de zi

Ca pe-o carte fără seamăn

Ce va fi și va tot fi.

 

-Da, dar când vom crește mare

Oare ce s-a întâmpla?

-Fiecare o să scrie

Basmul sau povestea sa.