Apa

Un strop de apă e un strop de viaţă

e-n firea mea şi în a tuturor
acolo unde apă nu-i, nu e speranţă,
nici frumuseţe şi nici viitor.

Cu ea mă spăl, cu ea prepar bucate,
o beau să am puteri, o savurez,
o ţin aproape, ca pe soră-frate,
ei bucuria mea îi datorez.

Mă scald în rîu, în lacuri şi în mare
cu-amicii mei cu drag mă zbenguiesc.
Un magic dar i-i stropul, o splendoare
când nu e,  toţi sunt trişti, se ofilesc.

E o comoară stropul cel de apă
din bunătatea Domnului Ceresc,
văzduhul şi pământul îl adapă,
din el copii, pisici şi merii cresc.

Ea, apa ne-a adus lumina-n casă
prin goana râului precipitat,
tot ea ne-a pus bucatele pe masă,
şi sursa de căldură ea ne-a dat.

De nu e apă, nu-i economie,
de nu e apă, plantele nu cresc,
Cu apă doar Planeta este vie,
cu ea palate şi castele cresc.

Dar cum se simte apa-n casa noastră?
E onorată ea în ţara mea?
Curată e privirea ei albastră?
Pe unda ei, povara nu-i prea grea?

Ascult răspunsul apei care doare:
-A fost curat şi liber trupul meu:
strop viu de la pământ şi pân la soare
aşa cum mă crease Dumnezeu.

Să vă dau viaţă, să vă dau putere,
să pescuiţi şi să călătoriţi,
să mă aveţi comoară şi avere.
Atât doream doar: să mă ocrotiţi.

Dar unii au uitat de datorie
m-au poluat trecând indiferenţi
Dar ştiţi că rău îmi este nu doar mie?
Tot voi murdară astăzi mă aveţi.

Şi nu-s de sănătate dătătoare,
nu pot să dau plăcere şi puteri.
De ce sunt tristă azi nu ştii tu oare?
Să-ţi dau vigoare cum mai poţi să-mi ceri?

Prieteni dragi, mă adresez azi vouă,
copii, părinţi, miniştri şi savanţi,
păstraţi cu grijă stropul cel de rouă,
izvorul vieţii nu-l mai poluaţi.

Nu aruncaţi deşeuri şi gunoaie
în micul şi plăpândul râuleţ
de nu vreţi cu otrăvuri să vă ploaie
şi-n loc de pomi pustiuri să aveţi.

Pâraie, râuri mari şi izvoraşe
în grabă mare nu le neglijaţi
în ele-i calitatea vieţii noastre
şi sănătatea noastră. Nu uitaţi!

CÎNTEC

Apa-i o comoară

e o nestemată

pură și ușoară         

rece și curată,

Ea ne dă putere

Ea ne dă speranță

Apa-i o avere

E izvor de viață

R: Prețuiți comoara, prețuiți-o

De impuritate ocrotiți-o

Căci de ea depinde soarta noastră

Pentru viață lungă ocrotiți-o.

Izvoraș de apă

Asta-i o minune

El în piatră sapă

Și nu se supune,

Fuge înspre mare

Și spre oceane

Zboară înspre soare

Picuri năzdrăvane.

R: Prețuiți comoara, prețuiți-o

De impuritate ocrotiți-o

Căci de ea depinde soarta noastră

Pentru viață lungă ocrotiți-o.

IZVOR

În  tine-atâta farmec

Izvor de apă vie

Chiar luna de jăratec

În unda ta se știe.

O gură de vigoare,

Un strop pe o durere,

În arșiță de soare

Ești nobilă avere.

Mă-ncânt ca de-o minune

Te-admir ca flori pe ie

Atât de simplu-ți spune:

Izvor de apă vie.

Strop de apă

Strop de viață dătătoare

Strop pentru înviorare

Strop pentru livezi și vii

Pentru codri și câmpii.

Nu e viață fără tine

Nici în văi, nici pe coline,

Fără tine iezi nu zburdă

De cu zori prin iarba crudă.

Ne dorim: fii pe vecie

Strop de apă argintie

Să te-avem în orice casă

Și îndeajuns pe masă.

Strop vindicător

Culeg în palme strop de rouă,

Cu mâinile, cu amândouă

Și grijuliu te duc la gură

Când sete mii, și-s în arsură.

Te dăruiești la fiecare

Căci forță ai de vindecare,

Precum un credincios amic.

Tu pentru dar nu ceri nimic,

Divinului ne închinăm

Că-n firea noastră te purtăm

Strop darnic și vindicător,

De sănătate purtător.

DAR

Cel mai mare dar pe-acest pământ

E că-avem cu apa legământ

S-o avem mereu podoabă-n casă,

Să nu ne lipsească de pe masă.

Dar avem și noi o datorie

Dacă ne-o dorim pe veci să fie

E nevoie să o prețuim

Și în orice zi s-o ocrotim.

S-avem grijă de fântâni, izvoare

Să le apărăm de poluare

Ca acest miracol curgător

Să rămână pentru viitor.