Deșteapto și frumoaso, școala mea,
În orice toamnă este ziua ta,
Căci după ce o vară picii cresc,
La tine vin și flori îți dăruiesc.
Cu orice toamnă tot mai mare ești,
Dar ce minune, nu îmbătrânești!
Mereu printre copii și-adolescenți,
Nu pot să-ți fie anii concurenți.
În orice vară stol cu stol se duc
Și peste ani succesele-și aduc,
Îmbogățindu-ți gura ta de rai,
Când tu cu alți copii în brațe stai.
Și tot așa: bunei, părinți, nepoți...
Tu le dai carte, dragoste la toți,
Pe ei crescându-i, anii tăi ți-i crești,
Alcătuind destine din povești.
Și faci miniștri, medici, avocați,
Sau, pur și simplu, oameni minunați.
Că asta-i pentru veci menirea ta,
Să scrii cu pixul soarta lui și-a mea.
Acum, când vârsta ta e-un veac și-un sfert
Ai chip senin, și pas vioi, alert,
Și-aștepți să crească micii nou născuți,
Duioaso, școală din Hădărăuți.
La vârsta ta frumoasă îți dorim,
La fel peste trei sferturi să te știm,
La două veacuri tot aici să fii
Înconjurată de elevi zglobii.
Apoi să mai adaogi veac de veac,
Crescând, precum inele pe copac,
Și să-ți aduni odraslele cu dor,
Gimnaziul meu scump, nemuritor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu