Curată și senină, femeie-profesoară.
Ești cântec de iubire, ce sufletu-nfioară,
Divinitate-n fire, și nestemată rară.
Nu vrei podoabe-alese, elevi-ți sunt comoară
Cu ale lor succese, culese pentru țară.
Iubită profesoară, tu nestemată rară.
Strop din copilărie, femeie-profesoară.
Ești sclavă și regină, ca fulgul mai ușoară
Și de miracol plină, ca razele spre seară.
Privirea ta-mblânzește, un suflet crud de fiară
Și gheața se topește, și steaua-n jos coboară.
Iubită profesoară, miracol viu de seară.
Și cronici fără vreme, femeie-profesoară.
În fața ta se pleacă și fruntea își coboară
Butonul de gheorghină și licărul din pară
De-aceea ți se-nchină, adulți, copii, bărbați
Iubită profesoară, tu treaptă pentru scară.
Să vă urăm în viață, să nu știți de nevoi.
S-aveți doar fericire, iubire să aveți
Respect și sănătate și lauri fără preț.
În cale flori și stele să vă presoare cerul
Să vă încânte zorii, fantasmele, misterul.
Să vă-nsoțească-ntruna, norocul și speranța
Și-n orice-mprejurare, să vă iubească viața.
Iubită profesoară, ești cântec de vioară.