(autorul)
Demult, demult era odată
Un moș bătrîn ce-avea o fată.
El cu băbuța lui trăia
Ce-avea tot fată, dar cam rea.
În grabă timpul a trecut
Fetițele mari au crescut
Și-au prins cu toți a discuta
Ce meserie vor avea.
(fata moșneagului)
-
Eu, c-am crescut de-acuma mare
Vreau să mă fac învățătoare,
Copiii mici să instruiesc
Că îmi sunt dragi și îi iubesc.
(fata babei)
-
Și eu tot vreau - învățătoare
Dar școli fără copii sunt oare?
Că nu mi-i drag a-i învăța.
Să stau la masă doar aș vrea.
(...)
-
Pentru a fi învățătoare
Va trebui să-nveți de toate
Elevilor ce vin la școală
Să le dai cunoștințe, carte
(fata moșneagului)
-
M-aș face, poate, doctoriță
Să lecuiesc băiat, fetiță.
Tu dacă ai durere mare,
Să vii, să-ți dau eu ușurare.
(fata babei)
-
Ba nu, că doctor eu voi fi,
Pe nimeni nu voi lecui,
Dar voi umbla în haină albă
Și m-oi găti la gît cu salbă.
(moșneagul)
-
Păi, dacă nu vei lecui
Ce fel de doctor tu vei fi?
(...)
-
Pentru-a fi doctor nu-i de-ajuns
Să te îmbraci în haină albă
La boală trebuie s-ajuți
Da nu să stai la gît cu salbă.
(fata moșneagului)
-
Eu pot să fiu și vînzătoare
Să vînd cu drag la fiecare
Bomboane, pîine, unt, salam
Și tot pe rafturi ce-o să am.
(fata babei)
-
Eu vînzătoare voi fi-ți zic!
Dar nimănui n-oi da nimic.
Salamul eu îl voi mînca.
Nici vouă chiar nu vă voi da.
(baba)
-
Nu te mai fă tu vînzătoare,
Rămîi așa, cumpărătoare,
Tot de pe rafturi vei lua
Bani, numai, dacă vei avea.
(fata moșneagului)
-
Artistă aș putea să fiu
Eu cîntece și versuri știu.
Cînd cerul prinde să zorească
Eu cînt, ca munca să-mi sporească.
(fata babei)
-
Să fiu artistă eu tot vreau
Pe scena mare să tot stau.
Dar ce n-am mai făcut! Să cînt?
Păi, n-am cîntat de cînd eu sînt.
(fata moșneagului)
-
Eu mai cunosc o meserie
Care de mică-mi place mie.
Eu floricele iubesc
De flori aș vrea să îngrijesc.
(fata babei)
-
Și mie florile îmi plac
Ca să le rup și să le calc.
Însă nu vreau să le-ngrijesc
Că mîinile îmi murdăresc.
(fata moșneagului)
-
Pot să fiu cusătoreasă
Pot să fiu croitoreasă
Rochii știu să fac frumoase
Din bumbac și de mătase.
(fata babei)
-
Ba, e meseria mea!
Că mi-e tare drag de ea.
Nu să cos! Să mă gătesc
La toți să mă fudulesc.
(fata moșneagului)
-
Pot să fiu bucătăreasă
E o meserie-aleasă
Vreau bucate să gătesc
Și cu drag să vă servesc.
(fata babei)
-
Bucătăreasă?! Vreau și eu.
Bunătăți să pap mereu.
Dar nu vreau să le prepar,
Vreau în gură să le car!
(baba)
-
Eh, fata mamei, știi ce-ți zic?
Cam nu ești bună de nimic.
Pentru cel ce nimic nu știe
Nu-i bună nici o meserie.
(moșneagul)
-
Acel ce vrea să studieze
El ar putea să-mbățișeze
O meserie ce-i pe plac
S-o profeseze cu mult drag.
(autorul)
- Și mare sporul ca să fie
Să ai plăcere, hărnicie.
Că-i bună orice meserie
De o cunoțti și-ți place ție.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu