DACĂ NU AI EXISTA

 

Dacă tu n-ai exista femeie

Nici romanțe n-ar fi existat

Cu-a ta fire și a ta scânteie

Suflet de artist tu ai creat.

 

Dacă tu n-ai exista, o mamă,

Ar fi fost Pământul mut, pustiu

Tu cu Dumnezeu fiind de-o seamă

Universul faci să fie viu.

 

Dacă tu n-ai exista bunică,

Cine să iubim ne-ar învăța?

Dulce ca felia de pâinică,

Știe pe nepoți a-i răsfăța

 

Dacă tu n-ai exista pe lume

Surioară scumpă, draga mea.

N-aș găsi căldură-n timp cu brume

Nimeni fruntea nu mi-ar mângâia.

 

Dacă tu, iubită-nvățătoare,

Pe acest Pământ n-ai exista

Am fi ca grădina fără floare,

Am fi precum bolta fără stea.

Clasa I pentru clasa IX

Iubiți colegi, ce ați crescut de-acum

Vi se deschide-n față un alt drum

Un pic misterios, necunoscut,

Pășiți spre el cu un fior plăcut.

 

Mai ieri erați la fel ca noi micuți

În ochii noștri azi sunteți adulți

Dar mai aveți atâtea de aflat

În școala vieții mute de-nvățat.

 

De-aceea vă dorim un drum ușor

De școală nu uitați, îi va fi dor.

Chiar dacă veți zbura în lumea largă

Păstrați în amintire școala dragă.

 

Purtați înțelepciunea de acasă

Și cunoștințele acumulate-n clasă

Noi de succesul vostru s-auzim

Și în Hădărăuți să ne mândrim.

 

Drum bun, drum bun iubite absolvent

Ca mâine vei rosti: eu sunt student

Doar zile numărate-aici mai ești

Elevul școlii noastre te numești.

 

De-aceea sărbătarea e a ta

Și clopoțelul ție-ți va suna

Pentru final și cea din urmă oară

Și pentru că suntem în prag de vară.

- Au crescut copiii mari

 

-         Au crescut copiii mari

Uite, s-au făcut școlari

Și au sute de-ntrebări

Despre stele, flori și țări...

Dragi părinți, să fiți atenți,

Înțelept să răspundeți,

Căci așa ei cresc acum,

Cu: de ce? de unde? Cum?

 

1.     Iată eu am o-ntrebare:

De ce merg la școală oare?

 

-         Tu la școală mergi să-nveți

Cu fetițe și băieți

Să te faci cînd vei fi mare

Medic sau învățătoare.

 

2.     Dintre literele toate

Care sunt mai importante?

 

-         Toate au însemnătate

Stau frumos pe foi de carte

Și îți dau înțelepciune

Te învață lucruri bune.

 

3.     Am și eu o întrebare:

Cea mai bună carte-i care?

 

-         Orice carte, draga mea

Are bogăția sa

Și în ea găsești de toate.

Cine-o are, are parte.

 

4.     Unde cifrele trăiesc

Mai ușor să le găsesc?

 

-         Peste tot: prin cărți, prin acte,

În matematicile toate,

Le găsești și-n calendare

Și în vîrstă, cînd crești mare.

 

5.     Mămicuțo, unde oare

Soarele-n amurg dispare?

 

-         Soarele-și ascunde fața

Pînă mîine dimineața

După munte, după mare

Ca să dormi, să te faci mare.

 

6.     Vreau să știu cum pomul crește

Mamă, hai de-mi povestește.

 

-         Pomul e la fel ca omul

Tatăl lui e agronomul,

Îl sădește, îl stropește

Ca pe-un prunc îl ocrotește.

 

7.     De ce florile mai toate

Au petale parfumate?

 

- Nu-i deloc întîmplător
chipul şi aroma lor:
ele-astfel ademenesc
gâzele care muncesc.

 

8.     Albinuțe de ce zboară

Toată ziua pînă-n seară?

 

-         Asta este munca lor

String polenu-ncetișor

Și  în miere îl  prefac

Căci la toți le e pe plac.

 

9.     Ploaia cu picioare ude

Oare unde se ascunde?

 

-         Înr-un nouraș pitic

Ce plutește cînd  mic

Iar cînd crește, vine iute

Solu-nfierbîntat să ude.

 

10.                       Mă frămîntă una, zău:

Ce e bine și ce-i rău?

 

-         Cînd copilul e cuminte

Și ascultă de părinte

Și de-nvățătorul său

Asta-i foarte bine. Zău!

 

11.                       Pentru ce pădurea crește

Și căldura răcorește?

 

-         E pădurea o minune,
care basme  ne tot spune:
despre verdele-i din frunze,
despre păsări, buburuze.

 

12.                       Cîntă dez-de-dimineață

Ciocîrlia. Cine-o-nvață?

 

-         Ea în zori cînd se trezește

Cu luceafărul vorbește

Și povestea lui o cîntă

De-a lui soartă se frămîntă.

 

13.                       Mă tot necăjește gîndul

Ce e Luna și Pămîntul?

 

-         E pământul precum Luna:
În Cer se rotesc întruna -
Terra soarele-nconjoară,
Luna-n jurul Terrei zboară.

 

14.                       De ce dealul vine-n vale?

Cine-l întîlnește-n cale?

 

-         Dealul și cu valea-s frați

Stau  la post ca doi soldați:

Valea dealul îl pîzește

Dealul valea ocrotește.

 

15.                       De ce fulgii se topesc

Cînd în palmă-i  încălzesc?

 

-         Fulgul e un bob de rouă

Sau un strop de nor, cînd plouă

Și cînd stă în palma ta

Se dorește-n lumea sa.

 

 

 

 

БРАТОУБИЙСТВЕННАЯ ВОЙНA

 

Простите люди всей земли!

Был горд я именем страны,

И языком своим богатым,

Своим народом и вожатым.

 

Но мы сегодня убиваем,

В родных и близких мы стреляем,

А ведь мой дед из Украины

И там живут мои кузины.

 

А мама в Брянске родилась,

Любовью двум странам клялась.

Со мной и Киев и Москва

В них строится моя судьба.

 

И сердце рвётся пополам,

Какой стране я жизнь отдам?

Ведь там и здесь мои друзья,

Моя любовь, моя семья.

 

Прости, мой брат, прости, Земля,

Мне очень стыдно, русский я…

 

Господь, останови скорей,

Безумие в умах властей!

 

Zidim viitorul

 

Sunt dascăl – de destine ziditor,

În trecere prin vise și poeme

Am fost și sunt un simplu muritor

A căror spuse vor suna în vreme.

 

Duc viața printre rânduri de povești

A basmelor și soartelor străine,

Purtând în gând canoanele cerești

Și-n inimă – grafemele latine.

 

Și tot sădesc cu grijă și cu drag

În sufletele firave, plăpânde,

Iubire și respect pentru meleag,

Cu vorbe calde și povețe blânde.

 

Cu micii mei discipoli cresc și eu

Învăț să cad, să urc, să mă-nfior

Când iar înfrunt obstacolul cel greu,

Când înc-un pas mai fac spre viitor.

 

Și înțeleg că-s multe-n palma mea:

Destine, reușite, înălțări...

De-aceea chiar de tâmpla mi-i de nea

În a cunoaște sunt mereu pe scări.

 

La lecție, în pauză, serbări

Cănd scriem, când citim și când vorbim,

Când ne-adâncim în taine și visări -

Întruna viitorul noi zidim.

Femeie-profesoară (SUNO)

Tu, rază de lumină, în miez de primăvară,
Curată și senină, femeie-profesoară.
Ești cântec de iubire, ce sufletu-nfioară,
Divinitate-n fire, și nestemată rară.
Nu vrei podoabe-alese, elevi-ți sunt comoară
Cu ale lor succese, culese pentru țară.
Iubită profesoară, tu nestemată rară.
 
Tu, amintire vie, într-un amurg de vară,
Strop din copilărie, femeie-profesoară.
Ești sclavă și regină, ca fulgul mai ușoară
Și de miracol plină, ca razele spre seară.
Privirea ta-mblânzește, un suflet crud de fiară
Și gheața se topește, și steaua-n jos coboară.
Iubită profesoară, miracol viu de seară.
 
Tu, sarcini și probleme, ești treaptă pentru scară
Și cronici fără vreme, femeie-profesoară.
În fața ta se pleacă și fruntea își coboară
Butonul de gheorghină și licărul din pară
De-aceea ți se-nchină, adulți, copii, bărbați
Poeți, artiști, și pictori, iubiți, străini și frați...
Iubită profesoară, tu treaptă pentru scară.
 
Venim cu gânduri calde, curate către voi
Să vă urăm în viață, să nu știți de nevoi.
S-aveți doar fericire, iubire să aveți
Respect și sănătate și lauri fără preț.
În cale flori și stele să vă presoare cerul
Să vă încânte zorii, fantasmele, misterul.
Să vă-nsoțească-ntruna, norocul și speranța
Și-n orice-mprejurare, să vă iubească viața.
Iubită profesoară, ești cântec de vioară.