Energia

Toată-mprejurarea vie
Foloseşte energie:
O consumă, o transmite,
O preface în fierbinte,
Sau în rece, dacă-i vine
O extrage de prin mine,
O adună cu bucata,
O produce, o ia gata
De la tot ce este viu,
Din văzduhul azuriu,
De prin lanuri, din pământ,
De prin râuri şi din vânt...

Chiar şi-n carte tot ce scrie
Se numeşte energie
De cea intelectuală
Care se produce-n şcoală
Şi-o primim ca pe-o povaţă
Să ne prindă bine-n viaţă.

Când fac sport sau strâng în vie
Folosesc tot energie,
Când mă pârjolesc la soare
La iaz sau pe mal de mare
Colectez până în seară
Energia cea solară....

Peste tot e energie.
Dacă cineva nu ştie
Vă invit să învăţăm
Energii cum s-adunăm,
Prin presare, fermentare,
Comprimare, distilare
Obţinând din biomasă
O materie aleasă
Preparată în brichete
În granuleşi pelete
Prefăcute-n energie
Făcând şi economie
De resurse naturale
Şi produse chimicale.
Să avem şi energie
Dar şi ordine să fie
În iubitul nostru plai

Pe-acest colţişor de rai.

Poveste patriotică


Am fost și eu un pici de-o șchioapă,
Ia, cam așa, un gâgâlici
Ce-ntr-o poveste să încapă
Despre mici gâze sau arici.

Fugeam bezmetic cu Gogoașa
De lup, de urs și iepuraș
Iar vulpea mi-o luă, pizmașa,
Să-i plâng de milă pătimaș.

Pe lup l-am pedepsit odată:
(Cel din povestea cu trei iezi),
c-a fost hapsân, cerându-i plată
să părăsească Codrii verzi.

O tot certam pe fata babei
Și-o lăudam pe sora ei,
Iar Hârca, ce era a naibei
O alungam din ochii mei.

Cu Harap Alb și cu Gerilă
Umblam prin munți, păduri și văi,
Buni frați cu alde Flămânzilă
Îi biruiam pe spânii răi.

Și cu Cocoșul-năzdrăvanul
(Cel din Punguța cu doi bani),
Tot năvăleam ca uraganul
Și-i pedepseam pe bogătani...

Tot din poveste în poveste
Am hoinărit pân-am crescut
Și ca viteazul, fără veste,
Poveste viața mi-am făcut.

Ce să vă spun... voi tot știți bine:
Poveste-și are legea ei.
Veniți mai iute lângă mine
Și veți afla-o, dragii mei.

Eram flăcău precum o fragă,
O meserie-am învățat,
Visam să am o soață dragă,
Să am copii, să fiu bogat.

Munceam din greu, durând o casă,
Chiar și mașină mi-am luat,
O fată mă prinsese-n plasă
Și m-am trezit că-s însurat.

Iar peste-un an c-un puști-minune
Părinte mândru-am devenit,
Tot ce visam să am pe lume
Ca în povești s-a-ndeplinit.

Și fericit cum nu e altul
Povestea vieții îmi trăiam,
Mă binecuvântase Naltul –
Cu siguranță eu credeam.

Dar, uite, nouri se adună,
Cu grindină și uragan,
Alarma în cetate sună:
Pe tron se urcă un viclean.

A pustiit împărăția,
Părinți de prunci a depărtat,
Ca să-și păstreze avuția
Toți în robie au plecat.

M-am dus și eu, lăsând acasă
Femeia și feciorul mic
Să le trimit de pus pe masă
Să-mi crească dragul fiu voinic.

Și an de an trăiam cu dorul
Sperând că va veni o zi,
Din soartă se va duce norul
Și grămăjoară iar vom fi

Cu fiul, ce deja e mare:
Era un prunc, de-acu-i școlar,
Cu soțioara ca o floare
Pe care-o văd tot rar și rar.

Dar timpul cu nemiluita
Se duce făr’a regreta,
Făr’a schimba cumva ursita,
Durerea făr’a înceta.

Oglinda e de-acum căruntă,
În ea-mi văd chipul obosit,
Privirea tristă se încruntă,
Iar vara mea e de cosit.

Feciorul e student și-mi pare
Că e deja un pic străin,
Ia ce-i aduc, apoi dispare:
Își construiește-al său destin

În care nu-i loc pentru tata,
Pe el nicicând nu l-a avut:
Avea doar banii lui și gata,
Acuma nici nu vrea mai mult.

Soția-ncetișor oftează:
(unde-i frumoasa de cândva?).
Ah, soarta mi se ruinează,
n-am înțeles nimic din ea.

Alături, triști și în tăcere
Suntem ca doi necunoscuți:
Nici fericire, nici avere
n-am adunat în anii mulți.

Eu i-am trăit din vamă-n vamă
Doar cu speranță și cu dor
Și nici măcar n-am prins de seamă
Că-s fără soață și fecior.

Și nu e vorbă, mă așteaptă,
Dar sunt un călător tranzit,
Pentru-așteptare le las plată
Plecând de dor înzăpezit.

Mi-e dor de pruncul de-altă dată
Care cu drag mă cuprindea
Și de acea frumoasă fată
Ce soață scumpă îmi era.

Mi-e dor de ce n-a fost să fie:
Să văd cum crește fiul meu,
Să am la braț a mea soție,
Să fim doi – unul: ea și eu.

Mi-e dor de nunțile jucate
De care-aflam prin telefon,
mi-e dor de rude-nmormântate
(biletu-i scump la avion...).

Mi-e dor de viața mea de-acasă
Ce am schimbat-o pe-un bilet
Pentru o soartă norocoasă
Împachetată-ntrun colet

Ce a plecat fără adresă
Și-așa și nu m-a mai găsit,
Am tot jucat străină piesă,
Acum sunt alb și obosit.

Și nici nu pot găsi răspunsul:
Dar mai departe ce să fac?
Nu chiar departe mi-e apusul,
Pe ochi e-un lac lângă alt lac.

Departe, în străină țară
O cale am bătătorit
Și-acolo-mi pare viața clară,
Acasă sunt un rătăcit.

Încătușat de două soarte
Cu fericirea doar în vis
Nu pot decide-n care parte
E zborul meu și-al meu abis.

Povestea mea abia se-ncheagă,
aici ea nu s-a terminat
căci nu știu câți o să aleagă
Destinu-acesta blestemat.



întîlnirea absolvenților


Bine-ați venit, elevi frumoși de ieri,
Azi purtători de multe primăveri
Sunteți nemărginită bucurie
și cea mai prețioasă avuție.

În școală voi mereu elevi sunteți,
Deși aveți și fete și băieți
Și-n clasa vieții învățați demult
Dar azi din nou la școală vă salut.

Să trecem iar un pic prin matematici,
Să vă simțiți din nou copii simpatici,
Apoi prin fizici, prin geografii,
Prin amintiri înălțătoare, vii.

Să vă-amintiți de dragii profesori
Cu ochi deștepți și brațele cu flori,
De minunata voastră dirigintă
Ce astăzi ca pe vremuri vă alintă:
Liduța, Valentin și Ionică
Taniușa, Victoraș și un Tolică
La tablă s-o mai cheame pe Ninuța
S-o mîngîie pe creștet pe Miluța
Pe toți cu ochii uzi să vă cuprindă
Și cu cuvîntul cald să vă surprindă.

Iar voi cu gingășie și onoare
Cu multă pasiune și ardoare
S-o mîngîiați pe anii ei frumoși,
Ani plini de roade și victorioși.

Sunteți azi, Doamna Lidia, minune
Un ocean întreg de-nțelepciune,
Primiți în dar de la elevii dragi
Ce au venit acum cu brațe largi
Să vă cuprindă și să vă dorească
Mulți ani, și Dumnezeu să vă iubească.
Să stați cu noi și peste zece ani
și să-i aveți toți falnici și avani.





Meditație în culori

Mă las pe-un nor divin din raze
Cu-arome dulci din trandafir
Și-n loc de gînd culcat în fraze,
În ritm ușor, profund respir.

Inspir văzduhul cald și roșu,
Îl torn în corpul relaxat
Pînă-n picioarele de vată,
Pînă-n călcîiu-n sol culcat.

Și mă cufund în roșul moale
În el ca fulgul mă dizolv,
Și stele roșii prind în poale
Din Universul roz și mov.

Apoi văzduhul se preface
În nouraș portocaliu,
Precum caisa cînd se coace.
În el un strop de nor să fiu.

Mi-i uterul, ce vieți crează,
Cu tot rotundul meu faimos
Un soare veșnic în amiază
Și îndrăzneț și-un pic sfios.

Din cer pe-o rază de lumină
Un galben vine, ca din spic
Și la mijloc mă face plină,
Spre rai trecînd prin ombilic.

Și mă destram fără de vină
În acest galben străveziu:
Să fiu o rază de lumină,
Un bulgăre și-un foc să fiu.

Din inima divinității
Un verde crud a lunecat,
Cu palmele eternității
El sînii mi-a îmbrățișat.

Și cu iubire, cu iertare,
În pieptul meu s-a strecurat
Să zbor spre-a cerului chemare
În Univers nemăsurat.

Ușoară, ca un vers cu rimă
În verde suav mă cufund,
În strop cu gustul de azimă
Păcatul gîndului ascund.

Și urc pe treptele albastre
Culoarea cerului să-nghit,
Să intuiesc întinderi vaste
Fîptura-n rouă să-mi invit.

Mi se cufundă tiroida
În abur siniliu, curat
În vis etern să-mi văd oglinda
Cu chip în rimă ferecat.

Și-n indigoul nemuririi
Cu ochiul înțelept privesc
Găsindu-mi tainele menirii
Cu-n nou destin mă primenesc.

Inspir culoarea de pe îngeri
Și-nvăț să văd ce am uitat
De cînd s-în lumea cu înfrîngeri,
De cînd din ceruri am plecat.

Și din lumină în lumină
La tatăl vieții am ajuns
De movul roz acum sunt plină
Destinul mi-l privesc de sus.

Și-mi văd făptura ca o rază
Înfășurată-n curcubeu
Și-s împlinită ca o oază
Căci m-am atins de Dumnezeu.

Acum cobor încet pe trepte,
Călcînd pe mov, pe siniliu,
Lăsînd să treacă prin celule
Ecoul Cerului cel viu.

Și prin albastru trec, prin verde,
Lumina între palme țin.
Ea soră geamănă mă crede,
Ca ea și eu am corp divin.

Mă-ntorc în galbenul de-acasă
Să mă mai simt aici și-acum.
Portocaliu-apoi mă lasă
Să intr-ca-n poza din album.

Apoi inspir văzduhul roșu
Și mă-mpămîntenesc din nou,
Să-nvăț ce spune-n mine solul,
Să mă încînt de-acest cadou.

Inspir acum profund lumina
Din Universul nesfîrșit
Și scenei de mistere plină,
Îi zic cu drag: am revenit.

Și mulțumec cu pietate
Acestui Cer și-acestui drum,
Că a decis cu fermitate

Să mai trăiesc aici și-acum.

Adio, ciclu primar

S-au scurs cei patru ani de școală,
Iubiții mei copii,
Mi-ați fost discipoli și prieteni,
Mi-ați fost și fiice, fii.
Cu voi noi am avut de toate:
Victorii și căderi,
Călătorii pe foi de carte...
Și toate-au fost ca ieri...

De mîini urcați pe alte trepte,
Spre-un mare orizont.
Eu voi rămîne tot în clasă
Destinul să mi-l port,
Dar voi lăsați un gol în mine,
Căci mi-ați fost scumpi și dragi
Ca un buchet de romanițe,
Poiană cu dulci fragi.

Azi vă doresc s-aveți mult soare
În suflet și în gînd
Și călăuză înțeleaptă
În zborul de curînd.
Noroc și baftă, și succese
Puteri, de-o să cădeți
Și-ndrumători cu suflet mare
În cale să aveți.

Iar bobul semănat în clasă
În anii ce-au trecut,
Să crească și să înflorească
Și rod să dea mai mult.
Acum, în pragul de adio,
Eu vă doresc drum bun
Și ca la cea din urmă oră
Un sfat vreau să vă spun:

Tot ce e bun, frumos și sincer
Cu dragoste păstrați,
Ca să aveți respect în viață
Să știți să respectați,
Să selectați din grîu neghina,
Să nu fugiți de har,
Efortul celor ce vă-nvață
Nu fie în zadar.

Părinților doresc din suflet
Succese și mai mari,
Voi împreună cu copiii
Rămîneți tot școlari,
Cu ei urcați o altă treaptă,
Cu ei veți birui,
Sau veți avea căderi în vrilă...
De toate, știu vor fi.

Dar vă doresc să le învingeți
Și să vă bucurați
În inimă doar fericirea
Și pacea s-o păstrați.

Iar pe colegi îi rog de astăzi
Răbdare să aveți
Căci vă încredințez comoara
Ce-mi e cea mai de preț.
S-aveți puteri și sănătate,
Cu drag să-i instruiți
Cu altruism și cu noblețe,
Ca mine să-i iubiți.

Și tuturor cu suflet mare
Ce-alături vă simțesc
Cu plecăciuni și încîntare

Spun sincer: mulțumesc.

Patru ani...

Patru ani ca un rug, patru ani pe altar
Ai fost armă și scut, călăuză și far,
Ne-ai dat clipe și ani, ne-ai adus sărbători
Azi în prag de final ne cuprind vii fiori
Și-ți șoptim: mulțumim pentru tot ce ne-ai dat
Pentru gîndul sădit, ocrotit și udat,
Pentru tot ce sîntem, pentru zbor fericit,
Pentru tot ce avem, pentru  visu-mplinit.
Și-ți dorim ani frumoși și elevi  doar cuminți,
Prin povața ce-o dai să se simtă-mpliniți
Iar în toamne tîrzii să-ți sosească la prag
Cu iubirea ce-acum tu o dărui cu drag.



De rămas bun

Ca ieri și noi la fel eram
Cu dragoste vă admiram
Și vă urmam tot pas cu pas
Spre clipa cea de bun rămas.

Dar vorba v-o păstrăm și-acum
Căci e ca o lumină-n drum
Și orice sfat e ca un far,
Să știți, nimic nu e-nzadar.

Am fost ghiduși, nepricepuți
Dar ai știut să ne asculți,
Să ne îndrepți, să ne-ndrumezi,
Azi mari și înțelepți ne vezi.

Și încă-un stol se va-nălța
Spre aștri cu povața ta,
Dar peste ani ce zboară roi,
Nu te-or uta, la fel ca noi.

Și-ți vor dori: așa rămîi
Învățătoarea mea dintîi
Cum te-am știut: cea mai blajină
Cu ochii și frunte de lumină.

Să fii întruna sănătoasă,
În toamna vieții tot frumoasă
Apreciată de copii

Iubită doar de bucurii.

Povestea spiridușilor

Bun venit prieteni dragi, spectatori iubiți,
Vă rugăm să ascultați, dar și să priviți
O poveste despre noi, spiriduși zglobii,
Înțelepți și cuminței și  ades hazlii.

Fosta fost cîndva, demult, niște pici-voinici
Doritori de-a învăța și-au venit aici
În castelul din povești, dintr-un miez de sat
La o zînă din povești, cum nu s-a aflat.

Toți naivi, un pic sfioși pe atunci erau
Cu mașini și păpușele picii se jucau
Dar de toate au uitat Zîna cînd le-a spus:
«De acum sunteți școlari, vom zbura pe sus,
Vom fugi pe sub pămînt, perle-om aduna
Cu victorii mari și mici ne vom cununa.»

Patru ani am tot cules rouă și nectar
Am aflat cum crește pomul dintr-un mic lăstar,
Am aflat cum se înșiră basmele pe foi,
Cum  din apă se transformă fulgușorii moi,
Cum cresc numere mărunte, cînd le adunăm,
Cum problema înflorește cînd o discifrăm,
Am aflat că predicatul vrea să fii atent.
Am aflat că complementul nu e compliment.

Am aflat atît de multe în iști patru ani
Ne-am făcut deștepți, măi frate, ne-am făcut avani.
Și-am venit cu îndrăzneală azi să vă vorbim
Despre ce suntem noi astăzi, despre ce-o să fim...

Iată cum eram odată, spiriduși vioi
Zgribuliți sub pălărie de năduf și ploi.(copiii își pun pălărioare, se așează)

Apoi zîna cea frumoasă gingaș ne-a atins
Cu înțelepciune blîndă faruri a aprins
Să vedem pîn-hăt-departe, peste mări și țări
Ne-a dat sfaturi și povețe, bune îndrumări.





(Zîna cu bagheta și  spiridușii)
-         Am intrat în poenița micilor pitici,
Ia, să-i număr: uite unu, doi, trei, patru, cinci...
Vai, de mine-s o mulțime, nu-i pot număra
Dacă îl ratez pe unul se va supăra?

1. Să-i întreb: cine sunt dînșii, ce fac ei aici?
Scoate iute pălăria, vrei ceva să zici?

2. Cine ești tu, spiridușe, pitulat colea,
Hai, ridică-te mai vesel, spune-ne ceva.

3. Încă unul se ascunde sub tufar acu,
Spiridușule, hai, spune, cine ești și tu?

4. Uite-o pălărie mare, este cineva?
E un spiriduș ca alții. Vrei să spui ceva?

5. Iar aici lîngă o floare, încă un pitic,
Cine ești, mai iute spune, spiridușe mic.

6. Unul stă pe o cărare, lîngă un izvor,
Spiridușe-jucăușe, spune, hai, dă-i zor.

7. Lîngă-o floare de sulfină, încă-un spiriduș,
Cine ești, vorbește tare, micule ghiduș.

8. La un mijloc de pădure, încă un micuț,
Hai, vorbește despre sine, piciule drăguț.

9. Sub un clar frumos de lună, un pitic sfios,
Spiridușule, vorbește, astăzi fii sfătos.

10. Pălărie-buburuză, ce ascunzi aici?
Înc-un spiriduș! Cu toții așteptăm să zici.

11. Fac un pas și mă apropii încă de-un pitic.
Vreau să te cunosc mai bine, dragul meu amic.

12. Hai, ridică-ți pălăria, spune, cine ești,
Ești o zînă, poate-o floare mîndră din povești?

13. Mă apropii în tăcere încă de-un pitic,
Spiridușule, hai spune, nu mai sta chitic.

14. Încă-o pălărie mare. Vrem să te vedem,
Și de tine, spiridușe, o să ascultăm.

15. Cine stă timid acolo, lîngă o lalea?
Încă-un spiriduș. Vorbește. Spune-ne ceva.

16. Fac doi pași și mă apropii de un spiriduș,
Îl ating să se deștepte, să-l vedem acuș.

17. Iată a rămas de-acuma cel mai mic pitic
Să te-ascult vreau și pe tine, spiridușe mic.

1.     Barbacar Oleg îmi spune și vă zic așa
Mama-mi spune Oleguțul și mi-i drag de ea.
Am o soră și un frate, mamă, tată am,
Bunicuțe, verișoare, fel de fel de neam.

Și mai am și-o-nvățătoare, dragă-mi e și ea
Patru ani mi-a fost ca mama, buna, scumpa mea.
Însă azi la despărțire sincer îi promit:
Voi fi silitor, cuminte. Doamnă, nu vă mint.

2.     Crușelinschi e-al meu nume, Vladislav îmi zice
Și mi-s dragi copaci și fiare, flori și lan de spice.
Sunt o fire cam timidă, însă prind curaj
Și atunci cînd e nevoie, sunt de alt tipaj.

Dragă mi-i învățătura, drag mi-e să dansez,
S-ajut în gospodărie și să desenez.
Și visez s-ajung bun medic, precum vărul meu,
Căci nicicînd nu-mi este frică, cînd în viață-i greu.

3.     Sunt fetiță cu glas dulce ca de izvoraș,
Cu prenumele de floare: Crina Dumitraș.
Tot ce e frumos pe lume, totu-mi este drag,
Iubesc casa, iubesc școala și al meu meleag.

Și visez cînd voi fi mare doamnele să-mbrac
Să le fac găteli alese, machiaj să fac
Să se simtă zîne bune, mîndre, elegante,
Și la fel de prețioase precum diamante.

4.     Gonceariuc e al meu nume, mă mîndresc cu el,
Eu îl am de la tăticu, el – de la bunel.
Și îmi spune Nătălița și mi-e drag așa
Că stfel mă tot dezmiardă mămicuța mea.

Mult mi-e drag să vin la școală, cartea o iubesc,
Să rezolv probleme multe, basme să citesc.
Și-mi doresc cînd voi fi mare, bucătar să fiu
Cum se pregătește-o masă îmi doresc să știu.

5.     Sunt o firavă fetiță, Mihaela-mi spune,
Și la Iacovlev răspund, căci e al meu nume.
Matematica îmi place, cel mai mult din toate
Sunt atentă, silitoare, harnică la carte.

Deși nu-s lăudăroasă, și trufie n-am
Vreau să știți că la probleme locu-ntîi eu am,
La concursul raional cea dintîi am fost,
Cred că-n matematică voi găsi un rost.

6.     Izîtovici Mihaela, astfel mă numesc.
Dragă-mi e să fiu elevă, școala o iubesc.
Sunt o fire îndrăzneață, nu pot sta pe loc,
Învăț bine, cu plăcere, desenez și joc.

Prețuiesc  sinceritatea, mama mi-o ador
și de prima-nvățătoare o să-mi fie doar.
Draga mea învățătoare nu te voi uita,
Îmi vei fi întotdeauna călăuza mea.

7.     Mie-mi zice Luminița, sunt și Macovei
E-al meu nume și prenume, spune-mi precum vrei.
O fetiță bălăioară și timidă sînt
Mult îmi place desenatăl, să dansez, să cînt.

Am o surioară mică, una mare am,
Și îmi place cînd e ploaie să privesc prin geam,
Pe mămica și tăticu să-i aștept cu drag
Atunci cînd ei nu-s acasă-i întîlnesc la prag.

8.     Sunt Evghenii Malarciuc și-s, așa cred eu,
Un copil precum sunt alții cei din satul meu.
Zburd, mă joc, învăț la școală, cărțile citesc
Și de soră și de frate-mi place să-ngrijesc.

Îi ajut pe cei de-acasă, sunt ascultător
Și îmi place să fiu harnic, bun și silitor.
Cînd voi crește mare-mare ca tăticul meu
Să conduc mașină mare cu remorcă vreu.

9.     Manoil e al meu nume și mă mai numesc
Carmelina  - un prenume care îl iubesc.
M-au numit așa părinții care dragi îmi sînt
Mi-i familia frumoasă, una pe pămînt.

Și mai am și-o surioară cum în lume nu-s
Binecuvîntare blîndă de la Cel de Sus.
Ea la teme mă ajută să învăț, să scriu
Cînd voi crește mare-mare sprijin o să-i fiu.

10.                        Mă numesc Otean Ion, sunt un bun școlar
De la primul cuvințel din abecedar,
Cu părinții mă mîndresc și cu-ai mei bunei
Eu știu bine: mă iubesc fără de temei.

Mă consider om bogat căci o soră am,
Și cu cei mai gospodari suntem într-un neam
Eu o regulă respect care-mi place mie
Nici odată să nu uit ce e omenie.

11.                        Dumitrița mă numesc, Pîrlea-i al meu nume
Și îmi place să ascult povestiri și glume,
Limba mi-o iubesc cu drag și-o învăț mereu
Și-mi doresc nespus de mult prima să fiu eu.

Am un frățior drăguț și cu el mă joc,
Mă întreabă, îi răspund, el nu stă pe loc.
Mă îndeamnă să ne ținem numai de zburdat.
Nu pricepe că eu am mult de învățat.

12.                       Mă numesc Russu Elena și la școală-nvăț,
E plăcerea mea cea mare să citesc din cărți
Dar mai mult îmi place mie mamei să-i ajut
Să fiu bună gospodină vreau atît de mult.

Mi-i familia frumoasă cu surori și frați
Însă unii sunt departe, sunt din sat plecați.
Eu mereu cu nerăbdare și cu dor i-aștept
Pentru ei se-nduioșează inima în piept.

13.                       Sunt Scofercea Ionis și-s băiat voinic
În familie-s mezinul, însă nu sunt mic.
Peste-o vară și mai bine voi fi gimnazist
Însă cînd voi crește mare voi fi polițist.

Sunt cuminte ca băieții, doar un pic ghiduș
Că așa e de cînd lumea orice spiriduș.
Dar atunci cînd mi se cere, sunt ascultător
Și la școală și acasă - bun de ajutor.

14.                       Sunt fetiță și îmi spune Vlada Tudosan
Eu învăț cu stăruință zilnic an de an,
De frumos pasionată eu de mică sînt
și îmi place desenatul, să dansez, să cînt.

Iar la școală cu plăcere temele citesc,
Limba noastră cea română cu mult drag iubesc,
Ce-o să fiu cînd voi fi mare încă n-am decis
Dar că am să fiu cuminte, asta știu precis.

15.                       Mă numesc toți Alexandru și mi-e numele Țurcan,
Sunt cuminte, învăț bine și din fire sunt avan.
Și, desigur, cînd voi crește medic eu voi deveni
Că așa ni-i dinastia: stomatolog bun voi fi.

Deocomdată în gimnaziu cu colegii voi pleca
Și cu multă stăruință temele voi învăța.
Vă promit, și-așa mi-i firea: ce am zis e și făcut
Serios m-apuc de carte, din năzbîtii am crescut.

16.                       Sunt fetiță și-s cochetă, Vacar Janna mă numesc
Iubesc școala-nvățătoarea și colegii îmi iubesc.
Sunt la inmimă blînduță, îngrijesc de frățior
Și atunci cînd el adoarme eu îi cînt încetișor.

Azi un gînd mă întristează, că la anu-n clasa mea
Alți copii o să învețe, noi din clasă vom pleca.
Draga noastră-nvățătoare, vă rugăm să ne primiți
Uneori la noi în clasă și ca azi să ne iubiți.

17.                       Mi-i prenumele Corneliu și mi-i numele Voleac
Știu că-nvățătoarei mele patru ani i-am fost pe plac,
Că-s ghiduș, dar și cuminte, uneori ascultător,
Și la teme, ca băieții, învățam stăruitor.

Vă promit că peste vară mai cuminte-am să devin
Și-ncepînd cu clasa cincea eu de carte-am să mă țin
Voi fi harnic, fără mofturi, bun la suflet, altruist
Peste ni și ani de zile mă voi face polițist.

18.                       Balanuța Artiom, așa mă numesc,
Natura și sportul și cartea iubesc.
La lecții îmi place s-ascult, să răspund,
De temele grele eu nu mă ascund.

Așa mi-este firea: să știu, să-nțeleg
A mea meserie apoi să aleg.
Dar pînă atunci mai am de crescut
Să-nvăț ce îmi este necunoscut.

-         Spiridușii toți s-au deșteptat,
Au crescut și multe-au învățat.
Dragii mei, de mîini să ne luăm
Și un dans de gală să-ncepem.

-         Patru ani în urmă au rămas
Azi vom face următorul pas
Și o nouă treaptă vom urca,
Într-o lume mare vom pleca.

Un pic triști, un pic înlăcrimați,
Pe un drum necunoscut chemați
Vom mai crește, vom mai învăța
Orizonturi noi vom cerceta.

Însă tot fidelă va rămîne
Precum azi și-n ziua cea de mîine
Cea ce-mi e dulce mie, ție...

Și-o numim cu drag: COPILĂRIE.