dialog mama-fiica

- Pun mâna mea pe fruntea ta, copilă,

De-acum până la umăr mi-ai ajuns.

Ah, anii au trecut fără de milă,

Atâtea vorbe încă nu ți-am spus.

N-am reușit să te-nsoțesc de mână

La prima lecție, la primul matineu,

În parc, la un final de săptămână,

La un popas de taine: tu și eu.

- Sunt fericită, sunt de-acuma mare,

Bunicii, școala, viața m-au crescut,

Dar a regrete sufletul mă doare

Că prea puțin în brațe m-ai ținut.

- Destinul m-a purtat ani lungi departe,

Să caut calea dreaptă m-a silit,

Mult mi-am dorit ca tu să ai de toate,

Dar nu știu, de-am fost dreaptă, de-am greșit.

- Îți mulțumesc că m-ai crescut cuminte,

Mă-nchin buneilor și școlii mă închin

Și te cuprind la pieptul meu fierbinte

Al vieții mele soare și alin.

60 de ani

Șaizeci de flori culese-ntr-o cunună

Șaizeci de urme scrise prin destin

Șaizeci de zâmbete de la pământ spre lună

Cu optimism spre ani care vin.

Iubite bărbățel, iubite tată

Cu dragoste acum te-mbrățișăm

Și-n jubileu frumos nu doar odată

Cu gingășie-n suflet îți urăm:

Mulți ani să te avem, să fim alături

Așa vioi rămâi la nesfârșit

Cu voie bună, multă sănătate

Cu visul de odată împlinit.

Iar amintirile rămâie-așa, curate

Despre trecutul care l-am trăit

Când ne înlănțuiam cu dor și șoapte

Când ne numeam iubito și iubit.

Ne-am perindat prin zile ca o clipă

Prin ani ușori, iar uneori mai grei

Ieri Ionel de mână cu Nadiuța

Azi învățăm, deja, a fi bunei.

Au fost de toate: arșiță și ploaie,

Au fost în viață zboruri și căderi,

Au fost și zâmbete și lacrime șiroaie,

Au fost și ierni, au fost și primăveri.

Dar mi-ai rămas la fel de drag și-aproape,

Ba chiar mai scump, decât la început

Căci n-am lăsat din inimi să ne scape

Acel pojar ce firea ne-a împlut.

Azi te cuprind și-ți zic: rămâi de-a pururi

Al meu iubit și înger păzitor

Suntem legați de soartă și de ceruri

Din ieri pentru prezent și viitor.

Doi feciorași mi-ai așezat pe brațe,

Doi mugurași ce-au coborât din vis:

Andrei – cu-al lui destin să ne înalțe,

Și Rodion cel mic – un far aprins.

De-acum avem și-o fiică – Adelina

Și-un îngeraș - izvor de gingășii

Să ne simțim cu fericirea plină

Și anii presărați cu bucurii.

Toți te  iubim și îți dorim din suflet

În viață soare mult să ai mereu,

Să te-nsoțească bafta și succesul

Și ocrotit să fii de Dumnezeu.

De ziua școlii

Deșteapto și frumoaso, școala mea,

În orice toamnă este ziua ta,

Căci după ce o vară picii cresc,

La tine vin și flori îți dăruiesc.

Cu orice toamnă tot mai mare ești,

Dar ce minune, nu îmbătrânești!

Mereu printre copii și-adolescenți,

Nu pot să-ți fie anii concurenți.

În orice vară stol cu stol se duc

Și peste ani succesele-și aduc,

Îmbogățindu-ți gura ta de rai,

Când tu cu alți copii în brațe stai.

Și tot așa: bunei, părinți, nepoți...

Tu le dai carte, dragoste la toți,

Pe ei crescându-i, anii tăi ți-i crești,

Alcătuind destine din povești.

Și faci miniștri, medici, avocați,

Sau, pur și simplu, oameni minunați.

Că asta-i pentru veci menirea ta,

Să scrii cu pixul soarta lui și-a mea.

Acum, când vârsta ta e-un veac și-un sfert

Ai chip senin, și pas vioi, alert,

Și-aștepți să crească micii nou născuți,

Duioaso, școală din Hădărăuți.

La vârsta ta frumoasă îți dorim,

La fel peste trei sferturi să te știm,

La două veacuri tot aici să fii

Înconjurată de elevi zglobii.

Apoi să mai adaogi veac de veac,

Crescând, precum inele pe copac,

Și să-ți aduni odraslele cu dor,

Gimnaziul meu scump, nemuritor.

DESCRIMINARE

Îmi ceri să fiu frumoasă ca Ioana,

Mă cerți că nu-s deșteptă ca Ileana

Îmi cauți pică că nu-s gospodină,

Că nu stau toată ziua prin grădină,

Că nu fac una, că nu fac mai multe,

Te legi de toate: mari și mai mărunte...

Dar eu, bărbate, sunt așa cum sânt:

Cum Domnul m-a creat pe-acest Pământ.

Nici tu nu ești frumos precum Ion

Și nici deștept așa cum e Anton,

Nici gospodar din cei de viță-aleasă,

Nici priceput la vorbă mai frumoasă...

Dar n-am ambiții să fii ce nu ești,

N-aștept s-arăți ca prințul din povești,

Eu te-am ales, tu mai ales așa,

Te-accept. Tu de ce nu m-ai accepta???

P.S.

De vrei să fiu frumoasă ca Ioana

Și înțeleaptă precum e Ileana,

Încearcă să fii zvelt precum Ion,

Și fii deștept așa cum e Anton...

Mai gospodar și mai atent în toate,

Cu-abilități și cu mai multă carte...

Și fii atent, bărbate, nu uita:

Nemulțumitorului cadoul i se ia!

Anul Nou

1.    La ușă bate anul nou

Cu urături, ninsoare albă

Cu strigăt vesel de copii

Ce construiesc din nea o babă,

Cu cântece, cu poezii

Și cu ghirlande prinse salbă.

2.    La ușă bate anul nou

Cu zâmbete și vorbe bune

Și cu urarea „La mulți ani!”

Ce unul altuia își spune

Și cu speranța-n noul an

Tot ce-i frumos să se adune.

3.Venim și noi cu „La mulți ani!”

Iubiți colegi, părinți, prieteni

Și multstimații profesori

Toți adunați sub ram de cetini.

Să ne trăiți ca în povești

Și precum fulgii să fiți sprinteni.

4.Vă mai dorim un an bogat

Nu doar în bani și în avere

S-aveți de toate, carul plin

Și pentru fapte mari putere

Iar sufletul mereu curat

La puritate doar să spere.

5.În anul care va veni

Voi,  visele cândva uitate,

Să le visați de la-nceput

Însă deja realizate,

Și tot ce basm ieri vă părea

Azi fie-vă realitate.

6.S-aveți în anul nou născut

În orice zi noroc și baftă,

Și dacă nu ați întâlnit

O dragoste adevărată

S-o întâlniți la carnaval

Ca pe-o poveste așteptată.

7.Eu aș mai vrea să vă doresc

Să vă iubească lumea-ntreagă

Și celui ce vă este drag

Să le fiți drag, să le fiți dragă.

Din fericiri să vă-nfruptați

Ca dintr-o prună, fără șagă.

8.În noul an iubiți colegi,

Părinți, iubite profesoare

S-aveți în geam doar cer senin

Pe bolta să aveți doar soare

Iar ploaie – numai când doriți

Călduță și ocrotitoare.

9.Și dacă mai visați s-aveți

Vacanțe lungi cu munți și mare

Să le aveți neapărat

Deja, la vara viitoare

Să savurați profund, din plin

Din viața cea fermecătoare.

10.La sărbătorile ce vin

S-aveți toți din belșug pe mese

Un ulcioraș frumos cu vin

Și multe gustărele-alese

Să vă-mpărțiți cu toți ce vin,

De cei sărmani tot să vă pese.

11.Vă mai dorim succes și spor

La tot ce inimă vă cheamă

S-aveți pe Domnul ajutor

Să treceți toate fără dramă

Și stădruința ce-ați depus.

Să vă aducă numai faimă.

12. S-aveți la geamuri urători

Tradițiile să nu moară

Să vă ureze La mulți ani!

Așa, precum odinioară.

Și-n zori de zi semănători

S-arunce boabe pe afară.

13. În noaptea sacră dintre ani

Să vă propuneți o dorință

Ce împlinită s-o aveți

În grabă și cu ușurință

Și nici o zi să n-o trăiți

În lacrimi și în suferință.

14. La ușă bate anul nou

Să-l întâlnim cu voie bună

Să spunem sincer: „La mulți ani!”

„Mulți ani” și el ca să ne spună.

Iar anul ce de-acum e vechi

Hai, să-l petrecem împreună!

Poveștile lui Ion Cragă

1.     Bădița Ion Creangă

De multe m-a-nvățat

Cu vorba lui cea dragă

Cu sufletul curat.

Pe pagina de carte

A presărat minuni,

Să am de zâmbet parte

Și de înțelepciuni.

Năzbâtii: La cireșe

Și Pupăza din tei...

Ghiduș era cel Nică

Fiind la anii mei.

C-așa-i copilăria

Cu șotii, cu povești,

Cu fluturi, cu câmpia,

Cu joc...Pe urmă crești.

2.     Căprița cea sărmană

Cu iezii ei poznași

mi-a zis: „S-asculți de mamă,

de rele să te lași.

Să fii atent, că lupii

Sunt nu doar în păduri

Și nu întotdeauna

Sunt hrăpăreți și suri.”

Dar pentru toți, știu bine

Mai este-un rug aprins

Pe Capră s-o aline

Pentru ieduțul prins.

3.     Era cândva o babă

Și cu al ei moșneag.

Avea Ea o Găină

El – un Cocoș beteag.

Găina făcea ouă

Iar bietul Cocoșel

Mâncă bătaie bună

Că era vai de el.

Cu multă străduință

Și-o pungă-acel Cocoș

A înjghebat odată

Avere pentru moș.

Iar baba lăcomoasă

Zgârcită cum era

Așa și va rămâne

În sărăcia sa.

4.     Naivul urs, sărmanul

Flămând și înșelat

L-a-mpotmolit troianul

Și coada i-a-nghețat.

C-așa-i șireata vulpe

Tot pune la-ncercare

Pe cei ce nu au minte

Iar pofta este mare.

5.     O babă cu o fată

Și-un moș cu fata lui

Trăiau demult, odată

În sânul codrului.

A babei - alintată

Și bună doar de joc

Deaceia-n dar ca plată

Primise smoală, foc.

Iar fata hărnicuță

Ce fiarele-a-ngrijit

Cu aur, cu podoabe

Și-argint s-a pricopsit.

Așa ne-nvață Creangă

Că dacă bun tu ești

Și harnic, fără șagă,

Trăi-vei ca-n povești.

6.     Poveste și problemă

În basmul cu cinci pâini

La matematici temă

Pe două săptămâni.

Ingeniosul știe

Să-mpartă-n așa fel

Mai mult lui să-i rămâie

Și nu-i de loc mișel.

Iar dacă șmecheria

Tu nu ai piceput

El va lua simbria

Și va avea mai mult.

7.     Trăia cândva un leneș

Trăiește și acum

Chiar îl vedem adesea

Trecând încet pe drum.

Și dacă în poveste

Vre-o dată îl găsim

E ca să ne învețe

Ca el noi să nu fim.

8.     Păcală și Tândală

Sunt veseli și ghiduși

Sunt trândavi, fără fală,

Printre povești ascunși.

Dar fără răutate

Ne-amuză deseori

Ne-ncântă, pe dreptate,

Cu șmecheria lor.

Prostia omenească

În chipul lor găsești

C-așa e Ion Creangă:

Un leagăn cu povești.

Drum bun, absolvenți

Ani lungi s-au perindat de-avalma,

Cândva copii, azi mari sunteți

Ca ieri – elevi în clasa-ntâia

Azi vă numim: dragi absolvenți.

Solemni și plini de importanță

V-ați pegătit de zboruri mari

Cu vise calde și speranță

Cercând aripele de-s tari.

Maturitatea-i minunată

Dar viața e așa, să știți,

Cum veți crea cu mâna voastră,

Cum veți putea s-o construiți.

Deaceaia-n clipa de plecare

Înțelepciune vă dorim

S-alegeți calea cea mai dreaptă

Și țineți minte: vă iubim.

Și de-ți avea poveri, ispite

Sau greutăți de neînvins

Să reveniți după povețe

La focul dorului nestins.

Aici mereu cu drag v-așteaptă

O-mbrățișare, un cuvânt,

O vorbă de încurajare,

Să vă dea sprijin și avânt.

Să reveniți și cu succese

Cu noi să le împărtășiți

Ce pentru voi e bucurie

La fel e pentru noi, să știți.

Drum bun spre noua încercare

Urcați pe trepte-n sus ușor

Iar sfaturile de acasă

Mereu vă fie de-ajutor.

Drum bun și fiți întotdeauna

Ascultători, deștepți, cuminți

Să vă-nsoțească-n viață bafta,

Copii mari, absolvenți iubiți.

Drumul pâinii

    Multstimați stăpâni ai gliei

Noi, cei mici vă salutăm

Astăzi de la grădiniță

Am venit să vă-ntrebăm.

Cât de lung e drumul pâinii

Câte ploi pe frunți v-au curs

Până pâinea dulce, caldă

Pe măsuță a ajuns?

Cum se simte bobul care

De ogor e legănat

Și de bolta cea albastră

E-ncălzit și e plouat?

Ce șoptește spicul noaptea

Când îi crește bobi în sân

Și pe-ntinderea de aur

E-mpărat și e stăpân?

Tu fiind stăpânul gliei

Toate tainele le șii

Câte boabe-s într-o pâine:

Sute, zeci sau poate mii?

Cum aleargă spre combină

Bobul mare, rumeor

Unde frații au să vină

Să se prindă-n hora lor?

Mai apoi cum se preface

În făina ce de grâu

Ce la moară zi și noapte

Curge-n sac precum un râu?

Tu, plugar, le știi pe toate

Tu la straja pânii stai

S-avem mese-ndestulate

Pe acest picior de plai.

Pâinea pentru-a fi gustoasă,

Zice neamul meu străbun,

Cere multă hărnicie

Și un suflet mare,  bun.

Când bunica pâine coace

Ochii ei se fac frumoși

Și se face-n casă pace

Toți sunt veseli, bucuroși.

Multstimați stăpâni ai gliei

Pentru daru-acest sublim,

Pentru pâinea ce ne-o creșteți

Cu mult drag vă mulțumim.