în miez de veac

E miez de veac: nu-i nici puţin, nici mult,
50 – precum o clipă au trecut
Şi răsfoind tot toamnă după toamnă
Ai devenit multrespectată doamnă.

Dar tot o primăvară ai rămas,
Smulgând din calendar fără popas
Precum petale-n zbor de păpădie
Ai scris frumoasa ta biografie

De soaţă bună unui demn bărbat
Până-n final lui inima-i cedat
Brodând amurgu-n şoapte de iubire
Aţi ridicat castel din fericire.

Mămică blândă cu-nţeleptul sfat,
Căldura unei zâne dulci ai dat
Ca să primeşti azi dublu: eşti bunică,
Te mângâie-un nepot şi-o nepoţică.

Şi dragoste de fiică azi mai dai:
Îţi ocroteşti părinţii care-i ai
De-a iernilor desagă şi povară.
Lorica, pentru toţi eşti o comoară.

Să aibă grijă cerul de-a ta casă,
De toţi iubită fii, fii sănătoasă,
Să-ţi crească binecuvântarea în ogradă,
Să-ţi fie masa plină, vatra caldă.