O biografie

În miez de veac mai scotocesc prin zile,
Din amintiri o salbă să-mi înșir
Și-mi scriu povestea – nu cu pix pe file
Ci cu izbîndă pe căruntul fir.

A fost odată... da, eram copilă
În sat ca basmul, într-un drag castel,
Cu doi părinți, în dragoste și milă,
Cu soră, cu bunică și bunel.

Întîi o pruncă, mai apoi elevă
Cu foame de știință și frumos
Pentru-a culege-a buchiilor sevă
Plecam adesea din Dîngeni pe jos.

Și într-o zi ca vara cea de vise
Cu viforul în suflet tineresc
În teatrul fără scenă și culise
Descoperii fiorul: TE IUBESC.

Un Făt-Frumos din codrii de mătase,
Viteazul și istețul orheian
Cu dragoste de mînă mă luase
Să încercăm al vieții ocean.

Azi ne mîndrim cu ani trăiți în pace
Cu 2 feciori ca soarele-n amiezi,
Și-n miez de veac cînd rostul ni se coace
Vreau să-ți vorbesc, iubite, să mă crezi:

Au fost de toate: arșiță și ploaie,
Au fost în viață zboruri și căderi,
Au fost și zîmbete și lacrime șiroaie,
Au fost și ierni, au fost și primăveri.

Dar mi-ai rămas la fel de drag și-aproape,
Ba chiar mai scump, decît la început
Căci n-am lăsat din inimi să ne scape
Acel pojar ce firea ne-a împlut.

Azi te cuprind și-ți zic: rămîi de-a pururi
Al meu iubit și înger păzitor
Suntem legați de soartă și de ceruri
De ieri pentru prezent și viitor.

Doi feciorași mi-ai așezat pe brațe,
Doi mugurași ce-au coborît din vis:
Maxim – cu-al lui destin să mă înalțe,
Să mă mîngîie farul lui aprins.

Și Igoraș cel mic – nădejdea mamei
Și bucuria anilor mei copți
Să nu fiu singură în bruma toamnei,
Să am o casă plină cu nepoți.

Copiii mei, vă strîng ca altă dată
La pieptul meu, la gănd și așteptări
Cînd dorul meu încearcă să vă vadă,
Cînd pașii mi se pierd în căutări.

În miez de veac sunt doamnă fericită
Cu trei bărbați în casă, trei stejari,
Sunt  soață și sunt mamă împlinită
Și-s mîndră că sunt toți buni gospodari.

Ce pot să-mi mai doresc? Mai iau de seamă
Că deși-s mamă, încă fiică sînt,
Atunci cînd buna, mama mea mă cheamă
Știu, am o mîngîiere pe pămînt.

Și rog pe Dumnezeu de sănătate
Pentru măicuță, să te-avem mai mult
Să împărțim necaz și bunătate,
De sfatul și povața ta s-ascult.

Să-mi povestești despre a mea pruncie,
Și despre anii cînd aveam tătic
Iar vîrsta-mi se numea copilărie
Și veacul îmi era atît de mic.

Pe cînd eram Valiușa și Taniușa
Doi bobocei vioi, ghiduși, zglobii,
Cînd toată grija ne era păpușa
Și alergări desculțe prin cîmpii.

Azi sunt în miez de veac și sunt bogată:
Cu o familie cum alta nu-i,
Cu fini, prieteni, soră minunată,
Cu soț iubit și puii mamei pui.

Vă mulțumesc că îmi sunteți aproape
Cînd mi-este bine, cînd mi-e greu sau trist,
Cînd am sau zîmbet, sau am stropi sub pleoape
Cînd e rutină sau serbări cu tvist.

Eu vă iubesc și vă doresc din suflet
În viață soare să aveți mereu,
Să vă-nsoțească bafta și succesul
Și ocrotiți să fiți de Dumnezeu.

La mulți ani!!!

Cum zboară anii! Uite-i miez de veac!

Azi te cuprind,  ca în copilărie,

Cu vorbe calde și-amintiri de leac

Frumoasă viață, lungă să-ți mai fie.

Sereoja, dragul nostru verișor,

În astă zi cînd  împăcat tu ești cu anii

Noi  îți dorim să ai un trai ușor

Să ai în casă liniștea și banii.

Iar  sănătate – multe care și-un vagon

Ca să te bucuri, să admiri și să iubești

Căci două flori ai: un buton lîngă buton

Cu ele merită mereu să te mîndrești.

Să fii întruna  tot așa cum ești acum

Cu soața ta frumoasă și deșteaptă

Ca peste alți cincizeci să stați în drum

Doi bunicuți ce fetele-și așteaptă

Cu gineri mîndri și frumoși nepoți

Cu bucurie și cu baftă multă,

Să-ți cînte: La mulți ani! atunci cu toți

Zicîndu-ți: să trăiești încă o sută!