Când toamna spre finalul său coboară
Eşti iar omagiată, Viişoară!
Pe cei ce dragi îţi sunt, i-aduci acasă
Să vadă că devii tot mai frumoasă.
Te-ai îmbrăcat în strai de sărbătoare,
În valea Prutului – neofilită floare,
Cu pâine caldă fiii întâlneşti
Să ştie că nu-i uiţi şi că-i iubeşti.
Toţi ce te-adoră, oaspeţi azi îţi sînt
Cu ochi senini îi întâlneşti, şi cânt,
Căci ospitalitatea ţi-e comoara,
Eşti colţ de rai, iubită Viişoara!
Fii, satule, iubit de Dumnezeu,
Pe frunte să-ţi aştearnă curcubeu,
Pământul să ţi-l binecuvânteze,
Prin veacuri calea ta să nu-nceteze.
Eşti iar omagiată, Viişoară!
Pe cei ce dragi îţi sunt, i-aduci acasă
Să vadă că devii tot mai frumoasă.
Te-ai îmbrăcat în strai de sărbătoare,
În valea Prutului – neofilită floare,
Cu pâine caldă fiii întâlneşti
Să ştie că nu-i uiţi şi că-i iubeşti.
Toţi ce te-adoră, oaspeţi azi îţi sînt
Cu ochi senini îi întâlneşti, şi cânt,
Căci ospitalitatea ţi-e comoara,
Eşti colţ de rai, iubită Viişoara!
Fii, satule, iubit de Dumnezeu,
Pe frunte să-ţi aştearnă curcubeu,
Pământul să ţi-l binecuvânteze,
Prin veacuri calea ta să nu-nceteze.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu