Într-un final de toamnă pe mal de Prut rănit
O floare: Viişoara din doruri a venit
Şi peste patru veacuri lăstari tot cresc şi cresc
Bogat să fie plaiul şi neamul strămoşesc.
Nu te-au putut înfrânge nici arşiţe nici ploi,
Nici hoardele duşmane ce năvăleau ca-n roi,
Ţi-ai petrecut bărbaţii în taină suspinând
La lupte sângeroase, rugându-te în gând.
Şi te-auzise Cerul: de foc te-a ocrotit
Să nu rămână casa şi câmpul pustiit
Crescută din ruine de zeci şi zeci de ori
Împodobeai grădina cu fiice şi feciori.
Şi astăzi Viişoara mai jună eşti ca ieri,
Eşti în buchet o floare din miez de primăveri,
Să ne rămâi, frumoaso, şi peste veacuri mii
Cu gospodarii harnici şi zâmbet de copii.
O floare: Viişoara din doruri a venit
Şi peste patru veacuri lăstari tot cresc şi cresc
Bogat să fie plaiul şi neamul strămoşesc.
Nu te-au putut înfrânge nici arşiţe nici ploi,
Nici hoardele duşmane ce năvăleau ca-n roi,
Ţi-ai petrecut bărbaţii în taină suspinând
La lupte sângeroase, rugându-te în gând.
Şi te-auzise Cerul: de foc te-a ocrotit
Să nu rămână casa şi câmpul pustiit
Crescută din ruine de zeci şi zeci de ori
Împodobeai grădina cu fiice şi feciori.
Şi astăzi Viişoara mai jună eşti ca ieri,
Eşti în buchet o floare din miez de primăveri,
Să ne rămâi, frumoaso, şi peste veacuri mii
Cu gospodarii harnici şi zâmbet de copii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu