Povestea spiridușilor

Bun venit prieteni dragi, spectatori iubiți,
Vă rugăm să ascultați, dar și să priviți
O poveste despre noi, spiriduși zglobii,
Înțelepți și cuminței și  ades hazlii.

Fosta fost cîndva, demult, niște pici-voinici
Doritori de-a învăța și-au venit aici
În castelul din povești, dintr-un miez de sat
La o zînă din povești, cum nu s-a aflat.

Toți naivi, un pic sfioși pe atunci erau
Cu mașini și păpușele picii se jucau
Dar de toate au uitat Zîna cînd le-a spus:
«De acum sunteți școlari, vom zbura pe sus,
Vom fugi pe sub pămînt, perle-om aduna
Cu victorii mari și mici ne vom cununa.»

Patru ani am tot cules rouă și nectar
Am aflat cum crește pomul dintr-un mic lăstar,
Am aflat cum se înșiră basmele pe foi,
Cum  din apă se transformă fulgușorii moi,
Cum cresc numere mărunte, cînd le adunăm,
Cum problema înflorește cînd o discifrăm,
Am aflat că predicatul vrea să fii atent.
Am aflat că complementul nu e compliment.

Am aflat atît de multe în iști patru ani
Ne-am făcut deștepți, măi frate, ne-am făcut avani.
Și-am venit cu îndrăzneală azi să vă vorbim
Despre ce suntem noi astăzi, despre ce-o să fim...

Iată cum eram odată, spiriduși vioi
Zgribuliți sub pălărie de năduf și ploi.(copiii își pun pălărioare, se așează)

Apoi zîna cea frumoasă gingaș ne-a atins
Cu înțelepciune blîndă faruri a aprins
Să vedem pîn-hăt-departe, peste mări și țări
Ne-a dat sfaturi și povețe, bune îndrumări.





(Zîna cu bagheta și  spiridușii)
-         Am intrat în poenița micilor pitici,
Ia, să-i număr: uite unu, doi, trei, patru, cinci...
Vai, de mine-s o mulțime, nu-i pot număra
Dacă îl ratez pe unul se va supăra?

1. Să-i întreb: cine sunt dînșii, ce fac ei aici?
Scoate iute pălăria, vrei ceva să zici?

2. Cine ești tu, spiridușe, pitulat colea,
Hai, ridică-te mai vesel, spune-ne ceva.

3. Încă unul se ascunde sub tufar acu,
Spiridușule, hai, spune, cine ești și tu?

4. Uite-o pălărie mare, este cineva?
E un spiriduș ca alții. Vrei să spui ceva?

5. Iar aici lîngă o floare, încă un pitic,
Cine ești, mai iute spune, spiridușe mic.

6. Unul stă pe o cărare, lîngă un izvor,
Spiridușe-jucăușe, spune, hai, dă-i zor.

7. Lîngă-o floare de sulfină, încă-un spiriduș,
Cine ești, vorbește tare, micule ghiduș.

8. La un mijloc de pădure, încă un micuț,
Hai, vorbește despre sine, piciule drăguț.

9. Sub un clar frumos de lună, un pitic sfios,
Spiridușule, vorbește, astăzi fii sfătos.

10. Pălărie-buburuză, ce ascunzi aici?
Înc-un spiriduș! Cu toții așteptăm să zici.

11. Fac un pas și mă apropii încă de-un pitic.
Vreau să te cunosc mai bine, dragul meu amic.

12. Hai, ridică-ți pălăria, spune, cine ești,
Ești o zînă, poate-o floare mîndră din povești?

13. Mă apropii în tăcere încă de-un pitic,
Spiridușule, hai spune, nu mai sta chitic.

14. Încă-o pălărie mare. Vrem să te vedem,
Și de tine, spiridușe, o să ascultăm.

15. Cine stă timid acolo, lîngă o lalea?
Încă-un spiriduș. Vorbește. Spune-ne ceva.

16. Fac doi pași și mă apropii de un spiriduș,
Îl ating să se deștepte, să-l vedem acuș.

17. Iată a rămas de-acuma cel mai mic pitic
Să te-ascult vreau și pe tine, spiridușe mic.

1.     Barbacar Oleg îmi spune și vă zic așa
Mama-mi spune Oleguțul și mi-i drag de ea.
Am o soră și un frate, mamă, tată am,
Bunicuțe, verișoare, fel de fel de neam.

Și mai am și-o-nvățătoare, dragă-mi e și ea
Patru ani mi-a fost ca mama, buna, scumpa mea.
Însă azi la despărțire sincer îi promit:
Voi fi silitor, cuminte. Doamnă, nu vă mint.

2.     Crușelinschi e-al meu nume, Vladislav îmi zice
Și mi-s dragi copaci și fiare, flori și lan de spice.
Sunt o fire cam timidă, însă prind curaj
Și atunci cînd e nevoie, sunt de alt tipaj.

Dragă mi-i învățătura, drag mi-e să dansez,
S-ajut în gospodărie și să desenez.
Și visez s-ajung bun medic, precum vărul meu,
Căci nicicînd nu-mi este frică, cînd în viață-i greu.

3.     Sunt fetiță cu glas dulce ca de izvoraș,
Cu prenumele de floare: Crina Dumitraș.
Tot ce e frumos pe lume, totu-mi este drag,
Iubesc casa, iubesc școala și al meu meleag.

Și visez cînd voi fi mare doamnele să-mbrac
Să le fac găteli alese, machiaj să fac
Să se simtă zîne bune, mîndre, elegante,
Și la fel de prețioase precum diamante.

4.     Gonceariuc e al meu nume, mă mîndresc cu el,
Eu îl am de la tăticu, el – de la bunel.
Și îmi spune Nătălița și mi-e drag așa
Că stfel mă tot dezmiardă mămicuța mea.

Mult mi-e drag să vin la școală, cartea o iubesc,
Să rezolv probleme multe, basme să citesc.
Și-mi doresc cînd voi fi mare, bucătar să fiu
Cum se pregătește-o masă îmi doresc să știu.

5.     Sunt o firavă fetiță, Mihaela-mi spune,
Și la Iacovlev răspund, căci e al meu nume.
Matematica îmi place, cel mai mult din toate
Sunt atentă, silitoare, harnică la carte.

Deși nu-s lăudăroasă, și trufie n-am
Vreau să știți că la probleme locu-ntîi eu am,
La concursul raional cea dintîi am fost,
Cred că-n matematică voi găsi un rost.

6.     Izîtovici Mihaela, astfel mă numesc.
Dragă-mi e să fiu elevă, școala o iubesc.
Sunt o fire îndrăzneață, nu pot sta pe loc,
Învăț bine, cu plăcere, desenez și joc.

Prețuiesc  sinceritatea, mama mi-o ador
și de prima-nvățătoare o să-mi fie doar.
Draga mea învățătoare nu te voi uita,
Îmi vei fi întotdeauna călăuza mea.

7.     Mie-mi zice Luminița, sunt și Macovei
E-al meu nume și prenume, spune-mi precum vrei.
O fetiță bălăioară și timidă sînt
Mult îmi place desenatăl, să dansez, să cînt.

Am o surioară mică, una mare am,
Și îmi place cînd e ploaie să privesc prin geam,
Pe mămica și tăticu să-i aștept cu drag
Atunci cînd ei nu-s acasă-i întîlnesc la prag.

8.     Sunt Evghenii Malarciuc și-s, așa cred eu,
Un copil precum sunt alții cei din satul meu.
Zburd, mă joc, învăț la școală, cărțile citesc
Și de soră și de frate-mi place să-ngrijesc.

Îi ajut pe cei de-acasă, sunt ascultător
Și îmi place să fiu harnic, bun și silitor.
Cînd voi crește mare-mare ca tăticul meu
Să conduc mașină mare cu remorcă vreu.

9.     Manoil e al meu nume și mă mai numesc
Carmelina  - un prenume care îl iubesc.
M-au numit așa părinții care dragi îmi sînt
Mi-i familia frumoasă, una pe pămînt.

Și mai am și-o surioară cum în lume nu-s
Binecuvîntare blîndă de la Cel de Sus.
Ea la teme mă ajută să învăț, să scriu
Cînd voi crește mare-mare sprijin o să-i fiu.

10.                        Mă numesc Otean Ion, sunt un bun școlar
De la primul cuvințel din abecedar,
Cu părinții mă mîndresc și cu-ai mei bunei
Eu știu bine: mă iubesc fără de temei.

Mă consider om bogat căci o soră am,
Și cu cei mai gospodari suntem într-un neam
Eu o regulă respect care-mi place mie
Nici odată să nu uit ce e omenie.

11.                        Dumitrița mă numesc, Pîrlea-i al meu nume
Și îmi place să ascult povestiri și glume,
Limba mi-o iubesc cu drag și-o învăț mereu
Și-mi doresc nespus de mult prima să fiu eu.

Am un frățior drăguț și cu el mă joc,
Mă întreabă, îi răspund, el nu stă pe loc.
Mă îndeamnă să ne ținem numai de zburdat.
Nu pricepe că eu am mult de învățat.

12.                       Mă numesc Russu Elena și la școală-nvăț,
E plăcerea mea cea mare să citesc din cărți
Dar mai mult îmi place mie mamei să-i ajut
Să fiu bună gospodină vreau atît de mult.

Mi-i familia frumoasă cu surori și frați
Însă unii sunt departe, sunt din sat plecați.
Eu mereu cu nerăbdare și cu dor i-aștept
Pentru ei se-nduioșează inima în piept.

13.                       Sunt Scofercea Ionis și-s băiat voinic
În familie-s mezinul, însă nu sunt mic.
Peste-o vară și mai bine voi fi gimnazist
Însă cînd voi crește mare voi fi polițist.

Sunt cuminte ca băieții, doar un pic ghiduș
Că așa e de cînd lumea orice spiriduș.
Dar atunci cînd mi se cere, sunt ascultător
Și la școală și acasă - bun de ajutor.

14.                       Sunt fetiță și îmi spune Vlada Tudosan
Eu învăț cu stăruință zilnic an de an,
De frumos pasionată eu de mică sînt
și îmi place desenatul, să dansez, să cînt.

Iar la școală cu plăcere temele citesc,
Limba noastră cea română cu mult drag iubesc,
Ce-o să fiu cînd voi fi mare încă n-am decis
Dar că am să fiu cuminte, asta știu precis.

15.                       Mă numesc toți Alexandru și mi-e numele Țurcan,
Sunt cuminte, învăț bine și din fire sunt avan.
Și, desigur, cînd voi crește medic eu voi deveni
Că așa ni-i dinastia: stomatolog bun voi fi.

Deocomdată în gimnaziu cu colegii voi pleca
Și cu multă stăruință temele voi învăța.
Vă promit, și-așa mi-i firea: ce am zis e și făcut
Serios m-apuc de carte, din năzbîtii am crescut.

16.                       Sunt fetiță și-s cochetă, Vacar Janna mă numesc
Iubesc școala-nvățătoarea și colegii îmi iubesc.
Sunt la inmimă blînduță, îngrijesc de frățior
Și atunci cînd el adoarme eu îi cînt încetișor.

Azi un gînd mă întristează, că la anu-n clasa mea
Alți copii o să învețe, noi din clasă vom pleca.
Draga noastră-nvățătoare, vă rugăm să ne primiți
Uneori la noi în clasă și ca azi să ne iubiți.

17.                       Mi-i prenumele Corneliu și mi-i numele Voleac
Știu că-nvățătoarei mele patru ani i-am fost pe plac,
Că-s ghiduș, dar și cuminte, uneori ascultător,
Și la teme, ca băieții, învățam stăruitor.

Vă promit că peste vară mai cuminte-am să devin
Și-ncepînd cu clasa cincea eu de carte-am să mă țin
Voi fi harnic, fără mofturi, bun la suflet, altruist
Peste ni și ani de zile mă voi face polițist.

18.                       Balanuța Artiom, așa mă numesc,
Natura și sportul și cartea iubesc.
La lecții îmi place s-ascult, să răspund,
De temele grele eu nu mă ascund.

Așa mi-este firea: să știu, să-nțeleg
A mea meserie apoi să aleg.
Dar pînă atunci mai am de crescut
Să-nvăț ce îmi este necunoscut.

-         Spiridușii toți s-au deșteptat,
Au crescut și multe-au învățat.
Dragii mei, de mîini să ne luăm
Și un dans de gală să-ncepem.

-         Patru ani în urmă au rămas
Azi vom face următorul pas
Și o nouă treaptă vom urca,
Într-o lume mare vom pleca.

Un pic triști, un pic înlăcrimați,
Pe un drum necunoscut chemați
Vom mai crește, vom mai învăța
Orizonturi noi vom cerceta.

Însă tot fidelă va rămîne
Precum azi și-n ziua cea de mîine
Cea ce-mi e dulce mie, ție...

Și-o numim cu drag: COPILĂRIE.

clasa II

Ca mai ieri eram de-o șchioapă
Ia, un spiriduș pitic,
Cît un strop uitat sub pleoapă,
Cît un bob din vîrf de spic.

Dar un clopoțel în toamnă
Clinc! La școală m-a chemat.
M-a luat de mînă-o doamnă
Și în clasă m-andemnat.

Și-ncepui să cresc, măi frate,
Tot scriind și tot citind
Pîn am învățat de toate
De la punct pîn la colind.

Și de-atunci sunt școlăriță
De abia în clasa-ntîi
Am ghiozdan și port fundiță
Și am multe bucurii.

Și mai am un vis în taină
Să tot scriu, să tot citesc
Și astfel pînă la toamnă
Cu o clasă să mai cresc.

Să pot spune cu mîndrie
Tuturor de pe pămînt
Am crescut atît de  mare

Că  în clasa doua sînt.

De ziua ta

Bărbate, azi de ziua ta
Pe suflet te sărut
Și de la Cer eu voi ruga
Tot ce-ți dorești mai mult.

Apleacă-ți fruntea, Doamne Sfînt,
Peste ograda mea
Blagoslovește-acest pămînt
Cu bunătatea Ta.

Bărbatului, ce-l am ca soț,
Dă-i Doamne ani frumoși,
Dă-i mîngîieri de la copii
Și  nepoței voioși.

Dă-i, Doamne, sănătate-n trup,
În cuget pace dă,
Și-n gîndurile ca din stup
Snop de lumină fă.

Și-acum cu creștetul plecat
Spun, Doamne, mulțumesc,
Că mi l-ai dat să-l am bărbat
Și  tandru să-l iubesc.

Că are-o inimă de basm,
Un suflet generos
Și-i, dacă sinceră să fiu,
Din sat cel mai frumos.

Că e un tată grijului,
Un frate minunat,
A fost cel mai cuminte fiu,
Azi – fiu îndurerat.

Bun ajutor pentru amici,
Verb cald – pentru-ntristați 
Sfat – pentru  mari și pentru mici
Suspin – pentru plecați.

Și-i cel mai harnic gospodar
Acasă și în sat,
Un bun și talentat primar
Cum nu s-a mai aflat.

Azi, dragul meu, în miez de veac
Cu drag la braț te iau
Și-ți spun: mi-e dorul fără leac,
Ca-n prima zi te vreau.

Și-mi ești la fel de-apropiat
Ba chiar și-un pic mai mult.
Dă-mi să te-mbrățișez cu drag,
Cu dor să te sărut.





Apa

Un strop de apă e un strop de viaţă
e-n firea mea şi în a tuturor
acolo unde apă nu-i, nu e speranţă,
nici frumuseţe şi nici viitor.

Cu ea mă spăl, cu ea prepar bucate,
o beau să am puteri, o savurez,
o ţin aproape, ca pe soră-frate,
ei bucuria mea îi datorez.

Mă scald în rîu, în lacuri şi în mare
cu-amicii mei cu drag mă zbenguiesc.
Un magic dar i-i stropul, o splendoare
cînd nu e,  toţi sunt trişti, se ofilesc.

E o comoară stropul cel de apă
din bunătatea Domnului Ceresc,
văzduhul şi pămîntul îl adapă,
din el copii, pisici şi merii cresc.

Ea, apa ne-a adus lumina-n casă
prin goana rîului precipitat,
tot ea ne-a pus bucatele pe masă,
şi sursa de căldură ea ne-a dat.

De nu e apă, nu-i economie,
de nu e apă, plantele nu cresc,
Cu apă doar Planeta este vie,
cu ea palate şi castele cresc.

Dar cum se simte apa-n casa noastră?
E onorată ea în ţara mea?
Curată e privirea ei albastră?
Pe unda ei, povara nu-i prea grea?

Ascult răspunsul apei care doare:
-A fost curat şi liber trupul meu:
strop viu de la pămînt şi pîn la soare
aşa cum mă crease Dumnezeu.

Să vă dau viaţă, să vă dau putere,
să pescuiţi şi să călătoriţi,
să mă aveţi comoară şi avere.
Atît doream doar: să mă ocrotiţi.

Dar unii au uitat de datorie
m-au poluat trecînd indiferenţi
Dar ştiţi că rău îmi este nu doar mie?
Tot voi murdară astăzi mă aveţi.

Şi nu-s de sănătate dătătoare,
nu pot să dau plăcere şi puteri.
De ce sunt tristă azi nu ştii tu oare?
Să-ţi dau vigoare cum mai poţi să-mi ceri?


Prieteni dragi, mă adresez azi vouă,
copii, părinţi, miniştri şi savanţi,
păstraţi cu grijă stropul cel de rouă,
izvorul vieţii nu-l mai poluaţi.

Nu aruncaţi deşeuri şi gunoaie
în micul şi plăpîndul rîuleţ
de nu vreţi cu otrăvuri să vă ploaie
şi-n loc de pomi pustiuri să aveţi.

Pîraie, rîuri mari şi izvoraşe
în grabă mare nu le neglijaţi
în ele-i calitatea vieţii noastre
şi sănătatea noastră. Nu uitaţi!

Viișoara

Din dragoste Înaltul te-a lăsat
Pe mal de râu cu nume dezmierdat
Prin fii tăi cuminţi să-ţi creşti comoara,
Să-ntinereşti întruna Viişoara.

Te-au încercat şi arşiţe şi ploi,
Ai dus desaga plină cu nevoi.
Şi astăzi rana Prutului mai plânge
De când străini ţi-s fraţii tăi de sânge.

Dar toate le-ai învins cu fruntea sus,
Cu harul optimist şi nesupus,
Tu ai păstrat iubirea pentru ţară
Şi pentru limbă, dragă Viişoară.

Şi nu-ncetezi să speri la viitor
Gătită întrun unic tricolor
Egală soră-n Europa mare -
Afirmativ răspunzi azi la chemare.

Pentru-nfrăţire pruncii azi ţi-i creşti,
Istoria-nţeleaptă să-ţi zideşti,
Să  nu-ţi mai fie Prutul frontieră
Păşeşte Viişoara-n noua eră.

Ziua Viișoarei
La ziua satului, viișoreni iubiți
v-aduc în dar cuvinte meritate
s-aveți de toate, sănătoși să fiți
iar în destin – doar zile minunate.

Copiii să vă crească fericiți
Vă fie un prilej pentru mândrie
Doar prin succese și noroc să-i știți
Să vă aducă numai bucurie.

Iar acest nume de viișorean
În multe părți ai lumii de-o să-l poarte
Să-aducă vorbe bune de alean
Că buni sunt și la muncă și la carte.

Vă mai doresc ca Dumnezeu din Cer
Să vă aducă binecuvântare
Vă fie-n orice casă mesager

În astă zi de mare sărbătoare.

ZIUA VIIȘOAREI 2022

 Cu optimism și toamnă brună-n pleată

Iar Viișoara oaspeții așteaptă

Cu iz plăcut de pâine și sarmale,

Cu zâmbet larg spre toți ce-i ies în cale.

 

E ziua satului, dorită sărbătoare,

E muzică, e veselie mare

Căci vin copii plecați de ani, departe,

Iar satul, dor amar cu ei împarte.

 

Iar scârțâie portițe nedeschise,

De-un an întreg călătorind prin vise,

Nădăjduind că va veni și ea

O zi când e a ta și-i ziua mea.

 

Că-i ziua satului, adică - ziua noastră,

Azi florile își saltă capu-n glastră,

Copiii stau cuminți, căci oaspeți vin

Și tata în ulcioare toarnă vin.

 

Iar mama de cu zori sarmale face,

Căci sună bine vinu-n poloboace,

Și ziua asta seamănă să fie

Cu mult alai și multă veselie.

 

Dragi consăteni și oaspeți multiubiți,

Bine-ați venit, de-un an sunteți doriți

Să vă îmbrățișăm cu drag și cu căldură,

Să vă poftim la chef fără centură.

 

C-așa-i tradiția la moldoveni,

Și-n satul nostru, la viișoreni,

În toamnă să ne bucurăm cu toți

De la străbuni și pân la strănepoți,

Că anul ne-a fost binecuvântat,

În mult noroc și baftă-nveșmântat.

 

Și astăzi vinul dulce vom turna

S-avem noroc și-n anii ce-or urma,

S-avem lumină, pâine în hambare

Și sănătate pentru fiecare.

Că restul le vom face noi ușor

C-așa-s viișorenii, cu mult spor.


Omagiu Viișoarei

Într-un final de toamnă pe mal de Prut rănit
O floare: Viişoara din doruri a venit
Şi peste patru veacuri lăstari tot cresc şi cresc
Bogat să fie plaiul şi neamul strămoşesc.

Nu te-au putut înfrânge nici arşiţe nici ploi,
Nici hoardele duşmane ce năvăleau ca-n roi,
Ţi-ai petrecut bărbaţii în taină suspinând
La lupte sângeroase, rugându-te în gând.

Şi te-auzise Cerul: de foc te-a ocrotit
Să nu rămână casa şi câmpul pustiit
Crescută din ruine de zeci şi zeci de ori
Împodobeai grădina cu fiice şi feciori.

Şi astăzi Viişoara mai jună eşti ca ieri,
Eşti în buchet o floare din miez de primăveri,
Să ne rămâi, frumoaso, şi peste veacuri mii
Cu gospodarii harnici şi zâmbet de copii.

Toamna-n Viișoara

Când toamna spre finalul său coboară
Eşti iar omagiată, Viişoară!
Pe cei ce dragi îţi sunt, i-aduci acasă
Să vadă că devii tot mai frumoasă.

Te-ai îmbrăcat în strai de sărbătoare,
În valea Prutului – neofilită floare,
Cu pâine caldă fiii întâlneşti
Să ştie că nu-i uiţi şi că-i iubeşti.

Toţi ce te-adoră, oaspeţi azi îţi sînt
Cu ochi senini îi întâlneşti, şi cânt,
Căci ospitalitatea ţi-e comoara,
Eşti colţ de rai, iubită Viişoara!

Fii, satule, iubit de Dumnezeu,
Pe frunte să-ţi aştearnă curcubeu,
Pământul să ţi-l binecuvânteze,
Prin veacuri calea ta să nu-nceteze.



Aniversarea Viișoarei

Ai patru veacuri şi un pic mai mult
Printre urgii şi lacrimi ai trecut,
Dar eşti și toamna ca o primăvară,
Frumoasa mea, iubită Viişoară.

Azi îți dorim: să creşti şi să-nfloreşti,
Istoria şi pruncii cu drag să-i ocroteşti
Şi să te aibă-n pază toţi îngerii de sus
Să ai doar miez de viaţă, să n-ai nicicând apus.

Să crească pod din Nistru şi pân-pe mal de Prut
Din caldă-mbrăţişare, din zâmbet şi sărut,
Frăţia să ne-o lege de azi spre anii mulţi
Cu tine Viişoara şi-al meu Hădărăuţi.

în miez de veac

E miez de veac: nu-i nici puţin, nici mult,
50 – precum o clipă au trecut
Şi răsfoind tot toamnă după toamnă
Ai devenit multrespectată doamnă.

Dar tot o primăvară ai rămas,
Smulgând din calendar fără popas
Precum petale-n zbor de păpădie
Ai scris frumoasa ta biografie

De soaţă bună unui demn bărbat
Până-n final lui inima-i cedat
Brodând amurgu-n şoapte de iubire
Aţi ridicat castel din fericire.

Mămică blândă cu-nţeleptul sfat,
Căldura unei zâne dulci ai dat
Ca să primeşti azi dublu: eşti bunică,
Te mângâie-un nepot şi-o nepoţică.

Şi dragoste de fiică azi mai dai:
Îţi ocroteşti părinţii care-i ai
De-a iernilor desagă şi povară.
Lorica, pentru toţi eşti o comoară.

Să aibă grijă cerul de-a ta casă,
De toţi iubită fii, fii sănătoasă,
Să-ţi crească binecuvântarea în ogradă,
Să-ţi fie masa plină, vatra caldă.

Evocare

Copii cuminți, frumoși și minunați,
Elevii mei dintîi, nerepetați,
În școala voastră iarăși vă salut
De dor de voi mi-e sufletul împlut.

Vă chem cu drag și numele dezmierd,
Azi pentru ghidușie nu vă cert:
Ion,  Andrei, Inguța, Valentina,
Doi de Vasilii, două de Cristina,
Natalia, Daniela, Eugen,
Elena, Silviu, Sergiu și Marcel,
Corina, Luminița și Dorin,
Tolică, Dinu, Igor și Marin,
Victoria și Danu vă cuprind
O salbă lîngă inimă îmi prind
Din chipuri dragi, ce peste ani vă port
Mîndria mea, speranță și suport.

Cinci ani cu voi am fost adolescentă,
La vise și tristeți am fost atentă
Pe lacrimi și frustrări vă mîngîiam
Azi peste ani la fel de scumpi vă am.

Și vă îndemn din nou la predicate
La substantivele și verbele uitate
Să ne-amintim de lecții, ghidușii,
Nu doar elevi mi-ați fost, ci fiice, fii.

Vă-ndemn: o oră să mai fiți elevi
Cu zarvă, cu propuneri și gîlcevi
O lecție de viață să-nsușim:
Cum să păstrăm, să creștem, să iubim...

O biografie

În miez de veac mai scotocesc prin zile,
Din amintiri o salbă să-mi înșir
Și-mi scriu povestea – nu cu pix pe file
Ci cu izbîndă pe căruntul fir.

A fost odată... da, eram copilă
În sat ca basmul, într-un drag castel,
Cu doi părinți, în dragoste și milă,
Cu soră, cu bunică și bunel.

Întîi o pruncă, mai apoi elevă
Cu foame de știință și frumos
Pentru-a culege-a buchiilor sevă
Plecam adesea din Dîngeni pe jos.

Și într-o zi ca vara cea de vise
Cu viforul în suflet tineresc
În teatrul fără scenă și culise
Descoperii fiorul: TE IUBESC.

Un Făt-Frumos din codrii de mătase,
Viteazul și istețul orheian
Cu dragoste de mînă mă luase
Să încercăm al vieții ocean.

Azi ne mîndrim cu ani trăiți în pace
Cu 2 feciori ca soarele-n amiezi,
Și-n miez de veac cînd rostul ni se coace
Vreau să-ți vorbesc, iubite, să mă crezi:

Au fost de toate: arșiță și ploaie,
Au fost în viață zboruri și căderi,
Au fost și zîmbete și lacrime șiroaie,
Au fost și ierni, au fost și primăveri.

Dar mi-ai rămas la fel de drag și-aproape,
Ba chiar mai scump, decît la început
Căci n-am lăsat din inimi să ne scape
Acel pojar ce firea ne-a împlut.

Azi te cuprind și-ți zic: rămîi de-a pururi
Al meu iubit și înger păzitor
Suntem legați de soartă și de ceruri
De ieri pentru prezent și viitor.

Doi feciorași mi-ai așezat pe brațe,
Doi mugurași ce-au coborît din vis:
Maxim – cu-al lui destin să mă înalțe,
Să mă mîngîie farul lui aprins.

Și Igoraș cel mic – nădejdea mamei
Și bucuria anilor mei copți
Să nu fiu singură în bruma toamnei,
Să am o casă plină cu nepoți.

Copiii mei, vă strîng ca altă dată
La pieptul meu, la gănd și așteptări
Cînd dorul meu încearcă să vă vadă,
Cînd pașii mi se pierd în căutări.

În miez de veac sunt doamnă fericită
Cu trei bărbați în casă, trei stejari,
Sunt  soață și sunt mamă împlinită
Și-s mîndră că sunt toți buni gospodari.

Ce pot să-mi mai doresc? Mai iau de seamă
Că deși-s mamă, încă fiică sînt,
Atunci cînd buna, mama mea mă cheamă
Știu, am o mîngîiere pe pămînt.

Și rog pe Dumnezeu de sănătate
Pentru măicuță, să te-avem mai mult
Să împărțim necaz și bunătate,
De sfatul și povața ta s-ascult.

Să-mi povestești despre a mea pruncie,
Și despre anii cînd aveam tătic
Iar vîrsta-mi se numea copilărie
Și veacul îmi era atît de mic.

Pe cînd eram Valiușa și Taniușa
Doi bobocei vioi, ghiduși, zglobii,
Cînd toată grija ne era păpușa
Și alergări desculțe prin cîmpii.

Azi sunt în miez de veac și sunt bogată:
Cu o familie cum alta nu-i,
Cu fini, prieteni, soră minunată,
Cu soț iubit și puii mamei pui.

Vă mulțumesc că îmi sunteți aproape
Cînd mi-este bine, cînd mi-e greu sau trist,
Cînd am sau zîmbet, sau am stropi sub pleoape
Cînd e rutină sau serbări cu tvist.

Eu vă iubesc și vă doresc din suflet
În viață soare să aveți mereu,
Să vă-nsoțească bafta și succesul
Și ocrotiți să fiți de Dumnezeu.

La mulți ani!!!

Cum zboară anii! Uite-i miez de veac!
Azi te cuprind,  ca în copilărie,
Cu vorbe calde și-amintiri de leac
Frumoasă viață, lungă să-ți mai fie.

Sereoja, dragul nostru verișor,
În astă zi cînd  împăcat tu ești cu anii
Noi  îți dorim să ai un trai ușor
Să ai în casă liniștea și banii.

Iar  sănătate – multe care și-un vagon
Ca să te bucuri, să admiri și să iubești
Căci două flori ai: un buton lîngă buton
Cu ele merită mereu să te mîndrești.

Să fii întruna  tot așa cum ești acum
Cu soața ta frumoasă și deșteaptă
Ca peste alți cincizeci să stați în drum
Doi bunicuți ce fetele-și așteaptă
Cu gineri mîndri și frumoși nepoți
Cu bucurie și cu baftă multă,
Să-ți cînte: La mulți ani! atunci cu toți

Zicîndu-ți: să trăiești încă o sută!

Farmacie

Cînd se-abate o „handrie”
Fuga daţi la farmacie
După prafuri şi mixturi,
Boala grea să n-o înduri,

De tuşeşti cînd des-cînd rar
Să-ţi iai file de muştar
Pe spinare să le-aplici
Să le ţii minute cinci.

La genunchi de te-ai julit
Nu sta ca un invalid
la o margine de pod.
Du-te fuga după iod
Sau soluţii de briliant
Să te simţi iar minunat!
Îţi mai ia tifon şi vată
Să-ţi porţi rana bandajată,
Viaţa grea să nu-ţi mai pară
Dacă  cazi a doua oară.

Capuşorul de te doare
Că ai stat prea mult la soare
Analgetice să-ţi iei
Sunt pe rafturi cîte vrei:
Ţitramon şi analghin,
Nurafen şi pentalghin.

De te-ai îndopat prea tare
Într-o zi de sărbătoare
Tu la farmacie pleacă
Ia-ţi mezim şi o să-ţi placă
Că-i fi sprinten şi uşor
Ca un stropuleţ din nor.

Gâtul dacă te-a durea
Septolete vei lua
E-o pastilă-bombonică
De iei două, nu-ţi mai strică.

De ai febră şi fiori
Iute ia-ţi picurători,
Ia-ţi şi alte doctorii
Bine vezi, de nu le ştii,
Să întrebi pe farmacist
Cel mai bun specialist.

Pentru sănătate

Mai întîi și-ntîi de toate
Oamenii ce te iubesc
Îți doresc toți sănătate.
Despre asta-ți mai vorbesc:
Medicii și profesorii,
Mamele, educatorii,
Radioul, internetul.
Dar tu știi care-i secretul?

Pentru-o bună sănătate
Multe trebuie să știi
Dar întîi și-ntăi de toate
Grijuliu cu tine fii:
Să mănînci legume, fructe,
Să nu ai dureri acute
Prin stomac și intestine,
Să te simți voios și bine.

Să iai mere, portocale
Între mese, la desert
Sucuri pure în pocale
Spune orișice expert:
Că-s bogate-n vitamine
Proteine, carotine,
Îți măresc imunitatea
Și-ți păstrează sănătatea.

De la mere – iau  putere
De la roșii căpşunele
Se fac dulci buzele mele
De la miezul de harbuz-
Iau avânt și cresc în sus,
C-un zemos-mă fac frumos,
Ei, dar,  poama, îmi dau seama-
Ea e dulce cum e mama!
Mâncăm fructe și legume-
Nu-i nimic mai bun pe lume!
Știi și tu, și eu ştiu bine
Că au multe vitamine,
Vitaminele măi frate,
Ne dau multă  sănătate!



Să bei apă limpejoară
Din fîntînă sau izvor
Să-ți vezi fața-n oglinjoară
Cu vigoare în favor:
Ca să ai catifelată
Pielea albă, fără plată
Fără plastici, machiaj,
Fără măști în aliaj.

Apa-n organism transportă
Tot ce-i este necesar
Și apoi din el exportă
Precum bunul gospodar
Rămășițe de produse
Moleculelor impuse
Fără pic de fanatism
Ce numit metabolism.


Pentru-o sănătate bună
Fă-ți prieten credincios
Dușul cald în nor de spumă
Și șamponul savuros:
Spălă-te pe mîini, pe față,
Pielea-n apă îți răsfață,
Fii curat, mirositor
Ca un fulg strălucitor.

Dinții spală cu migală
Să-i ai albi și sănătoși
Pentru zîmbet, pentru fală.
De-s curați, ei sunt frumoși.
Și un sfat: vezi, nu uita
Peria nu-mprumuta
Să nu-ți înmulțești în gură
Mulți microbi, peste măsură.
Spune tuturor din casă:
Spală dinţii după masă,
Sau poți ronțăi frumos,
După masă-un măr zemos!


Dimineața, ziua, seara,
Și de cîte ori ai chef
Să faci tumbe, să sari bara,
Să alergi prin relief:
Să faci sport, că-ntîi de toate
Bun e pentru sănătate
Și pentru voința ta:
E cam greu, dar nu te da!

Nu uita de-nviorare,
Vin acuma cu un sfat,
Dacă vrei să fii mai tare
Și la chip de admirat.
Capul sus, apoi în jos,
Ca să ai un gît vînjos;
Calcă ritmic din picioare
Ca să poți sări spre soare.
Trage aer, mult în piept,
Că aşa e înţelept.
Să respiri apoi ușor
Să te simți ca fulg în zbor.

Pentru-o viață sănătoasă
În regim recomandant
E să stai mereu la masă
Regulat, că-i important,
Pentru-o bună digerare
Papă fără grabă mare
Și la prînz și la dejun
Supa caldă, terciul bun.

Fii atent ce pui în gură
Să iei tot ce-i de folos
Nici prea mult, ci pe măsură
Să crești bine, sănătos:
Vitamine și lipide,
Proteine și glucide,
Elemente minerale
Și produse naturale.

Vă zic tare, fără șoapte:
Temele să învățați
Însă cînd se face noapte
Liniștiți să vă culcați
Că-i odihna necesară
De la 10, de-cu-seară
Pentr-o bună sănătate
Și puteri, să faceți carte.

Ită-un sfat util, măi frate:
Nu te pierde-n internet
Pînă la un miez de noapte
Că-ți scurgi ca prin robinet
Sănătatea și vigoarea,
Și te curmă disperarea
Cînd la lecții moțăiești
Căci vrei să te odihnești.
Internetu-i minunat
Dacă-i într-un timp normat.

Și te rog, mai ia aminte
Vezi ce o să-ți spun acum
Fii ascultător, cuminte,
Nu te otrăvi cu fum,
Sau cu droguri și pastile,
Pentru tine nu-s utile,
Căci te mint cu mici plăceri
Și-ți iau viață și averi.

Vezi să nu te prinzi în plasă
Cînd de răi ești îndemnat
Să te-ascunzi, să minți acasă
Pentru bere și fumat.
Alcoolul și tutunul
Nu sunt de folos nici unul.
Îți răpesc din sănătate,
Viața îți ucid în rate.

Iar acum la încheiere
Iată sfatul ce-ți voi da:
Sănătatea-i o avere
Dacă știi a o păstra.
Iar de ai vre-o întrebare
Cînd ți-e rău și cînd te doare
Sănătatea să-ți salvezi
Medicul să vizitezi.

Bun e pentru fiecare:
Mod de viață sănătos
Vitamine și mișcare,
Un comportament frumos,
Un regim corect la masă,
Nopțile să stai acasă,
Cînd e ziuă – să muncești
Noaptea să te odihnești.
Și să te păstrezi curat
De otrăvi nepoluat,
Să nu cazi în dependențe
În minciună și absențe
Fii puternic și frumos
Cu mod de viață sănătos.

Mod sănătos de viață (cîntec)

E soare și e pace
Să învățăm ne place
La școală și acasă
De veselii ne pasă.
Azi vă cîntăm și vouă
Plăceri de viață nouă
și noi acuma
vrem să vă dorim

Refren:
Întruna
Sănătate, fericire
Curcubeu și soare
și de la cer iubire
și-o viață cît mai mare.
O sută și mai bine
De flori cu brațe pline
Mereu să vă-nconjoare
Doar bucurie

s-aveți întruna pace
și pîine ce se coace
în inimă doar soare
iar în privire floare
copiii să vă crească
și toți să vă iubească
și noi acuma

vrem să vă iubim.


Pentru sănătate
noi pledăm acuma
orișicine poate
s-o păstreze-ntruna
să mănînci bucate
doar folositoare
și cu mîini curate
știe fiecare.

R: Sănătatea noastră, sănătatea
E în mîna noastră, sănătatea
soarele și apa și săpunul
pentru sănătate -i locul unu.

Pentru sănătate
Fă înviorare
Și la ora zece
Pleacă la culcare
Drogul și tutunul
Din regim exclude
Nu e bun nici unul
și nu-ți corespunde.

R: : Sănătatea noastră, sănătatea
E în mîna noastră, sănătatea
soarele și apa și săpunul
pentru sănătate -i locul unu.

Pentru sănătate
noi pledăm acuma
orișicine poate
s-o păstreze-ntruna
să mănînci bucate
doar folositoare
și cu mîini curate
știe fiecare.


Rugă de pace

Dă, Doamne, pace peste țară,
Dă, Doamne, pace pe pămînt
Lumina sorții să nu piară,
Să nu scot bocetul din cînt.

Dă, Doamne, pace-n orice casă,
Pentru măicuțe și copii,
Pentru pînica de pe masă,
Pentru verdeața din cîmpii.

O, Dumnezeule, din boltă
Dă pruncilor înțelepciuni
Să crească fără de revoltă,
Să fie blînzi, să fie buni.

Dezvață, Doamne, omenirea
De-a face arme și omor,
Le pune-n inimă iubirea,
Să nu-și dorească abator.

Coboară, Doamne, dintre stele
și șterge urma de război,
să nu cunoaștem clipe grele,
explozie și tărăboi.

Bărbați, flăcăi din lumea toată
Seninul cerului păstrați
V-așteaptă-o mamă și un tată
și toți suntem surori și frați.

A fost război

A fost război, mai plînge-n vers poetul
A fost război, mai doare-un geamăt mut
A fost război, suspină epitetul
Pe-o piatră coborîtă din tumult.

A fost război, își amintesc buneii
și-o trădătoare lacrimă ascund,
să nu-ntristeze fiii, nepoțeii
cînd scapă din adînc un of! profund.

A fost război, o poză-ngălbenită
Răspunde  ca ecoul în album,
Din pagini de istorie venită
Prin lupte, prin explozie și fum.

A fost război... Nu învățați a scrie
Această frază, dragii mei amici
Căci nu dorim războaie să mai fie,
Toți nepoțeii își doresc bunici.

Să fie pace! Scriem în caiete.
Să fie pace! Asta ne dorim!
S-avem doar pace, dragi băieți și fete.
Să creștem, să-nvățăm și să iubim.